Prima mea tabara? La Cisnadie!? În vacanta de iarna!? Nu stiu cum am ajuns eu sa merg în tabara aia, de ce, în plus la doi pasi, la circa 40 km de la Apoldu de Sus? Facând ordine, evident ca mai gasesti una, alta. Chestii de pe vremuri. Cum ar fi o ilustrata (fosta într-un plic) marca UNICEF (Printed in the Federal Republic of Germany!? - cum o fi ajuns la mine?), înfatisând o „Iesle... sculptura în lemn, arta populara nigeriana”! Transcriu textul scrisorii în traducere: „Navodari, 18 VI ‚75 Dragi parinti Mai întâi vreau sa va transmit ca sunt sanatos. Este foarte frumos aici. Suntem 24 de copii într-o camera, doar ca aceasta e despartita de un zid fara usa [daca pricepe cineva geometria camerei, îl felicit :) ]. Primim mâncare buna. Aici sunt foarte multi copii, din multe judete. Suntem foarte aproape de mare. Azi am facut pentru prima oara baie [în mare, se subîntelege]. În camera noastra mai este Knuff Mathias din Amnas, si înca doi baieti din Dobârca [Dobring, sat vecin cu Großpold/Apoldu de Sus]. Aici e vreme frumoasa. Începând de azi mergem în fiecare zi tot mai mult sa facem baie. Scrieti-mi! Va doresc sanatate. Multe salutari de la Mischi” Mda, e limpede ca scrisul înca nu ma „trada” drept viitor scriitor. Altfel, aceasta a fost a treia mea tabara, ultima din generala, dupa clasa a 7-a (încheiata la Apoldu de Sus - a opta aveam s-o închei la Sibiu) - si prima oara când am ajuns sa vad marea. Tabara gratuita, eligibili fiind copii cu rezultate foarte bune la scoala pe de-o parte, cu parinti având venituri/ salarii mai mici, pe de alta, daca bine tin minte. Amintiri concrete de la Navodari? Doar atât: ca, fiind eu, desi relativ mic de statura, printre baietii mai mari (de, terminasem a 7-a), am fost solicitati sa facem zi de zi câte un cordon în mare, la câtiva metri de plaja, astfel încât sa nu se avânte vreun tânc ori vreo tâncuta în larg... Prima mea tabara? La Cisnadie!? În vacanta de iarna!? Nu stiu cum am ajuns eu sa merg în tabara aia, de ce, în plus la doi pasi, la circa 40 km de la Apoldu de Sus? Eram într-a 5-a, pentru prima data plecat singur de acasa, în prima tabara, deci, din care atât tin minte: ca nu mi-am dorit decât zi de zi sa se termine odata tabara aia si sa ajung iar acasa! În rest: nicio amintire. Habar n-am ce faceam pe acolo, pesemne ca dorul de casa si niscaiva lacrimi amare varsate au îngropat, au sters toate cele. În fine, a doua mea tabara a fost dupa a 6-a, deci în 1974. La Sugas Bai. La munte, undeva în Covasna (abia zilele trecute, verificând statiunea, am vazut ca e la ca. 10 km de Sf. Gheorghe!). Trebuie sa fi fost undeva pe la sfârsit de iulie ori prin august, caci din tabara aia tin minte ca era plin de zmeura de padure pe acolo si ca puteam sa culegem (cine dorea) zmeura si s-o ducem la punctul de colectare, unde ni se cântarea si ni se platea la pretul stabilit „recolta”. Va dati seama? Eram gratis acolo si, harnicut fiind, am mai plecat si cu bani câstigati acasa! Ca de cheltuit, nu tin minte sa-i fi putut cheltui undeva pe ceva. Nici nu stiu daca vom fi fost într-o excursie macar la Sf. Gheorghe. Poate c-am fost. În liceu, apoi, n-am fost decât în trei rânduri într-o tabara de schi (în vacanta de iarna), organizata strict pentru elevii Liceului Brukenthal, la Cabana Prejba (în Muntii Lotrioarei). Ca student, devenind eu din anul II (1985-1986) redactor la revista studenteasca Dialog (editata de UAIC), am fost în trei asa-numite tabere de presa: la Slanic Moldova, în 1986, la Izvorul Muresului, în 1987, si la Busteni (1988). Amintiri? Ni se dadeau filme faine, de nevazut prin cinema-uri (asa a fost mai ales la Slanic Moldova, daca nu ma-nsala memoria, unde am vazut Fragii salbatici de Ingmar Bergmann ori King and Country de Joseph Losey...). Aceste tabere, desigur, se voiau unele de educare politica, aveau loc diverse prelegeri, chestii, dar, în ciuda înrautatirii serioase a situatiei din România ceausist-comunista, cei care participam la ele ne bucuram de aerul de munte (interesant ca toate cele trei tabere au avut loc în câte o statiune montana), de peisaje, tot ce n-avea treaba cu comunismul... În fine, hai sa amintesc si singura tabara în care am fost din pozitia de profesor: în 1989, nefiind diriginte, am fost convins sa merg pe post de profesor-însotitor (nu singur, ci si cu profesorul de desen, un ungur tare simpatic si cu simtul umorului) cu elevii Scolii Generale Nr. 6 din Zalau în tabara (ca un facut: tot la munte!). La Chirui Bai (Kirulyfürdő), în judetul Harghita. Amintiri? Curgea peste tot apa minerala, pietrele din râulete si pârâuri erau rosii-ruginii din cauza asta. În programul zilnic se afla, dimineata, înviorarea: hai-vai-vaiul pe pamânt, ca n-avea nimeni chef de exercitii de înviorare, autoritatea mea (nefiind nici macar dirigintele vreunora dintre elevi) era minima, ieseau câtiva asa, parca din mila pentru mine. Altceva? Nimic. Poate am notat ceva în jurnal (parca da), dar nu-l am la îndemâna. Asa ca închei aici, cu speranta ca vor fi fiind cititori carora rândurile astea le vor trezi la rândul lor niste amintiri din „Epoca de aur”. Michael Astner este poet, traducator si publicist
