Strabismul, caracterizat prin absenta alinierii ochilor, reprezinta una dintre cele mai frecvente patologii oftalmologice întâlnite la copii, având o frecventa de 2-4- în populatia generala. Unul sau ambii globi oculari pot fi deviati: spre interior (esotropie), spre exterior (exotropie), în jos (hipotropie), în sus (hipertropie). Deviatia strabica poate fi prezenta înca de la nastere sau se poate dezvolta pe parcursul copilariei. Specialistii nu au elucidat pe deplin cauza strabismului, însa majoritatea cazurilor sunt rezultatul unui slab control neuromuscular al miscarilor globilor oculari. Cel mai frecvent tip de strabism este cel idiopatic (de cauza necunoscuta). Alte afectiuni ce determina aparitia strabismului sunt: viciile mari de refractie; sindromul Duane; sindromul Moebius; traumatismele cerebrale, ale orbitei; tumorile cerebrale, ale orbitei; afectiuni ale tiroidei. Printre factorii de risc pentru aparitia strabismului se numara: istoricul familial de strabism, prematuritatea sau greutatea mica la nastere, alte afectiuni oftalmologice (cataracta, ptoza severa), patologiile musculare, patologiile neurologice, ambliopia. Diagnosticul precoce este esential în prevenirea scaderii acuitatii vizuale. La copii, absenta paralelismului ochilor poate determina ambliopie (ochiul lenes). Când ochii sunt orientati în directii diferite, creierul primeste doua imagini diferite. Acesta poate ignora imaginea furnizata de ochiul cu strabism pentru evitarea unei vederi duble, determinând o dezvoltare slaba a vederii la ochiul deviat. De asemenea, un ochi cu vedere scazuta poate deveni strabic. Majoritatea copiilor cu strabism nu acuza si nici nu constientizeaza prezenta vreunei probleme de vedere. Cel mai frecvent, deviatia este observata de membrii familiei, educator/învatator sau în urma unui consult oftalmologic. În multe situatii, strabismul este evident în marea majoritate a timpului, însa sunt si situatii când ochii deviaza intermitent, doar atunci când copilul este obosit sau atunci când se uita la aproape/distanta. Scopul corectarii strabismului este de a asigura alinierea ochilor, ceea ce va permite îmbunatatirea vederii binoculare (functionarea împreuna a ochilor). Printre optiunile de tratament se numara: ochelarii, corectia optica fiind, în unele situatii, suficienta pentru a asigura alinierea ochilor; ocluzia/penalizarea cu picaturi de atropina a ochiului dominant, care permite ca ochiul slab (ambliop) sa „lucreze”; tratamentul chirurgical, care implica relaxarea/întarirea muschilor responsabili de aparitia deviatiei. Strabismul necorectat poate avea efecte pe termen lung, inclusiv scaderea permanenta a vederii si a stereoscopiei (vederea în spatiu sau 3D) si poate influenta dezvoltarea psihosociala a copilului. Se recomanda programarea unui consult oftalmologic în cazul în care copilul prezinta unul dintre urmatoarele semne si simptome de strabism: devierea constanta a ochilor spre interior sau exterior în primele 3 luni de viata, unul sau ambii ochi deviati dupa primele 4-6 luni de viata, pozitii vicioase ale capului pentru a îndrepta pozitia ochilor sau tendinta de a strânge pleoapele, în special la lumina puternica, prezenta doar la un ochi a reflexului rosu pupilar. Dr. Andreea Lucia Carp, medic specialist Oftalmologie, Arcadia www.arcadiamedical.ro
