În septembrie 2019, într-o simulare organizata la Academia Fortelor Terestre de Aparare „Nicolae Balcescu” din Sibiu, s-a testat succesul pe care l-ar avea armata româna în confruntarea cu „rosii” - un invadator teoretic, superior ca tehnica si numar - pe terenul ales de români - Poarta Focsanilor. „Jocul de razboi” presupunea ca invazia avea loc dinspre est, prin Moldova si Dobrogea. Concluzia? O înfrângere categorica în numai 24 de ore. Fortele terestre si cele aeriene române erau facute zob, în timp ce inamicul nici nu intra în bataia de foc a bateriilor românesti. De una singura, armata româna era spulberata. Dar ce se întâmpla cu sprijinul NATO si al echipamentelor militare de vârf? În scenariul al doilea, dotata cu sisteme de lansatoare de rachete, elicoptere de atac si cu sprijin aliat, armata româna putea face din Poarta Focsanilor o „capacana mortala” pentru tancurile invadatorilor „rosii”. Se ridica însa automat întrebarea de ce ar merge Rusia pe scenariul facut de armata româna, intrând într-o capcana binecunoscuta serviciilor militare. De ce nu ar dejuca scenariul românesc, alegând o alta ruta sau modalitate de atac (razboiul este arta imprevizibilului si a surprinderii), cum s-a mai întâmplat în istorie? Aceste întrebari firesti sunt ridicate si de expertii americani. Julian Lindley‑French (Center for European Policy Analysis – CEPA): „Pentru mine, problema pusa de acest scenariu (românesc) a fost de ce ar lua macar în calcul inamicul sa intre acolo, daca pâna si noua ni se pare atât de dificil sa intram acolo. Ar fi nevoie de o forta armata a Rusiei foarte mare, mult mai mare decât exista astazi, pentru a putea patrunde, ramâne si pacifica. Apoi ce face? Adevarul este ca vorbim despre o regiune în care intri si iesi foarte greu”. Dubiile americanilor privind planurile armatei române de a securiza Poarta Focsanilor sunt normale si justificate, însa nu au drept de „veto”, pentru ca fiecare stat NATO îsi defineste individual vulnerabilitatile de securitate si încearca sa le rezolve prin cooperarea cu aliatii. Dupa simularea de la Sibiu, Bucurestiul a mers înainte cu operationalizarea Portii Focsanilor, zona în care considera ca poate organiza o linie de aparare bazata pe tancuri. Asa apare a doua problema: infrastructura româneasca, care nu permite mobilizarea rapida a trupelor NATO si transportul lor. „Problema este ca trebuie sa traversezi multe râuri ca sa ajungi si apoi sa iesi de pe acel câmp de lupta. Deci rezolvarea greutatilor care tin de calea ferata si de transportul rutier, pentru a ajunge la acest câmp de lupta, este o provocare de investitii pe termen lung. Pentru ca s‑a facut foarte putin în aceasta privinta”, arata Phillip Petersen, presedintele Centre for the Study of New Generation Warfare. Chiar si cu o infrastructura incapabila sa transporte tancuri grele în zona Focsanilor (acum întelegem si un motiv al insistentei Bucurestiului de a construi A7), mai ramânea aspectul cheie de testat: cât de viabila este, pâna la urma, Poarta Focsanilor într-o batalie cu tancuri? Cu bunavointa americanilor, zeci de tancuri M1A2 Abrams si masini de lupta ale infanteriei Bradley din Brigada 1 Blindata „Ironhorse” (SUA) au facut exercitii în decembrie 2020 în apropiere de Galati (Operatiunea Atlantic Rezolve). Obiectivul manevrelor a fost de a identifica dezavantajele si oportunitatile pe care le oferea zona din punct de vedere operational, în cazul unei agresiuni rusesti. Scopul final însa era unul extrem de concret: un „manual” de interventie care poate fi consultat de oricare unitate de tancuri NATO, în cazul unui conflict. Si, fara sa cunoastem amanunte sau secrete militare, aceasta poate fi considerat punctul final al operationalizarii Portii Focsanilor în cadrul planurilor NATO de aparare a flancului de est. Desigur, faptul ca brigazile de blindate americane fac exercitii la Galati este o informatia buna pentru România, nu însa favorabila Moldovei. De ce? În scenariul Marelui Stat Major, regiunea ramâne exterioara liniei de aparare, asemanator planurilor de lupta din secolele XIX si XX. Atât timp cât sabloanele de interventie NATO si manualele de operatii nu sunt verificate prin exercitii cu blindate grele pe Prutul superior (zona de est a judetelor Botosani-Iasi-Vaslui), pe directiile traditionale de patrundere a fortelor armate ale Rusiei, îngrijorarile cetatenilor români din regiunea Moldovei, în acest stadiu al divulgarii informatiilor militare, nu pot fi decât foarte justificate. CITESTE SI: O posibila invazie rusa: poate fi Iasul aparat de NATO? Din pacate, linia de aparare e la 200 km sud de oras Într‑un mod direct, prin reacti­varea Portii Focsanilor si includerea conceptului în planurile de reactie ale NATO, Moldova redevine „o zona‑tampon”, eventual câmp de batalie ales de fortele armate române. Prin urmare, statul român este dator sa explice de ce Iasi, Botosani, Suceava ori Bacau, ca sa dam câteva exemple, ramân deliberat în afara unor planuri serioase de aparare, de ce se mai opereaza cu concepte geografice din secolul XIX si de ce elita militara româneasca nu poate produce un plan viabil si pentru apararea Moldovei. Principiul de functionare a Portii Focsanilor presupune o cedare deliberata (temporara) a regiunii Moldova în fata unei armate covârsitoare din rasarit (Rusia) pentru câstigare de timp în vederea organizarii unui raspuns militar cu sprijin extern, apoi recucerirea, deci planificarea unui teatru de razboi în aceasta zona. Scopul organizarii Portii Focsanilor ramâne acela de a feri Bucurestiul si Muntenia de o invazie militara, dar rezultatul implicit este profilarea Moldovei ca „zona‑tampon”, ceea ce îi afecteaza atractivitatea economico‑sociala. Alarmant este ca NATO a preluat perspectiva militarilor români, iar statul român ascunde implicatiile acestor decizii.
