Reglementarile succesive privind taxa de mediu pentru automobile mai mult i-au naucit pe soferi decât sa rezolve problema. Un iesean încearca de trei ani sa-si recupereze banii platiti pe o taxa interzisa ulterior de normele europene. Prima încercare, pe cale administrativa, a esuat. A doua, în instanta, la fel. Se afla acum la al doilea proces si, în sfârsit, itele taxei par sa se descâlceasca. La fel ca multi altii, Petru I. îsi cumparase din spatiul comunitar un automobil, un Opel cu capacitatea cilindrica de 1.686 cmc. Pentru a înmatricula autoturismul, a achitat o taxa auto de 2.287 lei. În septembrie 2020, si-a cerut banii înapoi. O ordonanta de urgenta adoptata în 2017 îi dadea acest drept, dar doar în perioada septembrie 2018 - martie 2019. O alta ordonanta de urgenta, adoptata în decembrie 2018, prelungise termenul pâna la 30 iunie 2019, dar Petru I. îl depasise si pe acesta. Ca urmare, Fiscul i-a respins cererea. Raspunsul Fiscului, dat abia în martie 2021, a fost atacat de Petru I. în instanta, dar Tribunalul o respinsese ca inadmisibila. Rationamentul judecatorilor fusese simplu. Avusese la dispozitie o cale administrativa de recuperare a banilor, pe care nu o respectase. Ieseanul nu s-a împacat însa cu aceasta solutie. În martie, el a înaintat Tribunalului o noua plângere, sustinuta de normele dreptului comunitar, aplicabile si în România. Tratatul privind Functionarea Uniunii Europene prevede ca „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent”, inclusiv taxele vamale cu caracter fiscal. Or, taxa de mediu impusa pentru automobile avea tocmai acest caracter, de taxa vamala, marind artificial pretul autoturismului importat dintr-o alta tara membra UE. Prin urmare, statul român nu avea dreptul de a impune o astfel de taxa si era obligat sa returneze banii. De cealalta parte, reprezentantii Directiei Generale a Finantelor Publice (DGRFP) au invocat faptul ca Petru I. depasise termenul legal pâna la care era îndreptatit sa ceara returnarea banilor, iar pe de alta, faptul ca un proces având ca miza aceiasi 2.287 lei avusese deja loc, iar ieseanul îl pierduse. Exista deci o autoritate de lucru judecat. Acest argument a fost însa respins de magistratii Tribunalului. Petru I. invocase un alt temei juridic pentru pretentiile sale, respectiv normele europene. Prin urmare, chiar daca miza era aceeasi, actiunea putea fi promovata. În analiza dosarului, judecatorii ieseni au apelat la concluziile unei decizii din 2016 a Curtii de Justitie a UE, care stabilise ca taxa de prima înmatriculare impusa de guvernul român în 2008 este discriminatorie. Prin urmare, disparuse însusi temeiul de drept în baza caruia putea fi perceputa taxa, iar banii platiti de Petru I. trebuiau restituiti. În plus, judecatorii au dispus si obligarea Fiscului la plata dobânzii legale pentru cei 2.287 lei, ca pret al perioadei în care statul se folosise de banii ieseanului. Sentinta a fost contestata de DGRFP, dosarul intrând pe rolul Curtii de Apel.
