Esenta romanului de fata o constituie nu atât figura (sa spunem totusi onest: stralucita literar) a unei epoci, cât individul controversat din spatele ei, un H. G. Wells fictional, dar, paradoxal, tocmai prin aceasta, foarte aproape de cel real. Unul dintre cele mai bune romane ale lui David Lodge, desi atipic pentru proza lui de campus, este cel din 2011, A Man of Parts/ Barbatul facut din bucati (versiune româneasca apartinând Oanei Frantz si publicata, desigur, la infatigabila Editura Polirom). Scriitorul alege aici din nou (o mai facuse si anterior, într-un alt roman, Author. Author!/ Autorul la rampa, unde explora câteva momente din viata lui Henry James) un corifeu al literaturii engleze post-victoriene si, într-un anumit sens, pre-moderne pentru postura de erou semi(fictional). E vorba despre H. G. Wells, creatorul (alaturi de Jules Verne) SF-ului european, scriitor ramas în istoria culturala prin câteva capodopere cu ecou international: The War of the Worlds/ Razboiul lumilor, The Time Machine/ Masina timpului, The Invisible Man/ Omul invizibil, The Island of Doctor Moreau/ Insula Doctorului Moreau si The First Man in the Moon/ Primii oameni în Luna. Titlul ales de David Lodge pentru gigantica lui poveste, de peste 500 de pagini (poveste, desi romantata, documentata acribic din autobiografiile, memoriile, jurnalele si corespondenta lui Wells) are o dimensiune simbolica, imposibil de ocolit. Conotatia ascunsa se leaga de personalitatea multipla (pâna la a trada chiar o usoara schizoidie) a marelui prozator. Daca pentru cei mai multi dintre contemporanii nostri, inventatorul (estetic) al „masinii timpului” ramâne doar un (într-adevar, fascinant) constructor al fabulosului epic, pentru societatea britanica a sfârsitului veacului al XIX-lea si, cu precadere, a primei jumatati din secolul XX, el a fost un intelectual complex (filosof de stânga, fabian, mare orator, publicist, teoretician al relatiilor de putere etc., etc.) si un om cu existenta personala tumultoasa (Don Juan de prim rang, Wells a avut aventuri erotice rasunatoare, amante numeroase si copii nelegitimi). Romanul de fata investigheaza tocmai acest spatiu întunecat ori macar clarobscur din biografia lui Wells. Autorul, Lodge, face, în mod vizibil, un efort urias pentru a aduna „material istoric” si pentru a-l „fictionaliza” apoi intens. El reuseste sa scoata în evidenta, ultimativ, un Wells bizar, un fel de „proto-parinte” al progresismului radical de azi, un liberal (socialist) al extremelor, pe care nu-l multumea, se pare, nici stângismul moderat al Societatii Fabiene, unde era membru marcant. Wells propovaduia amorul liber si îndemna la abolirea sentimentelor religioase. A încercat sa puna în practica asemenea convingeri (de un radicalism absurd pâna la urma, tiranic el însusi prin revers) în viata personala. Se casatoreste mai întâi cu verisoara Isabel Mary Wells (din marturisitul impuls obsesional-voluptuos al sexului incestuos), iar, dupa ceva timp, cu o studenta de-a sa, Amy Catherine Robbins (cunoscuta drept Jane), pe care o manipuleaza „ideologic” sa-i accepte viziunea flexibila asupra amorului liber. În consecinta, cu stiinta celei de-a doua sotii (si, uneori, chiar cu complicitatea ei derutanta), scriitorul va avea zeci de relatii extraconjugale (cu femei tinere si vârstnice), aducându-si la exasperare contemporanii. Între altele, o seduce pe Amber Reeves, fiica prietenilor fabieni, William si Maud, absolventa stralucita a Univesitatii Cambridge. În urma legaturii, Amber va naste o fata (Anna-Jane). O cucereste si pe Rebecca West, scriitoare feminista si mama a fiului nelegitim al lui Wells - Anthony (scriitor la rândul sau). Sotia, Jane, îi va darui, si ea, doi baieti: George Philip (Gip) si Frank Richard. Wells predica, de asemenea, peste tot necesitatea eliberarii femeilor (le sprijina pe sufragete, pentru a caror cauza scrie chiar un roman tezist: Ann-Veronica/ Ann-Veronica) si necesitatea emanciparii de gen, însa, la moartea sotiei, e oripilat de gândul ca ar putea gasi - între lucrurile ei intime - dovada vreunui adulter. La fel, amenintat de Rebecca West ca îi va plati cu aceeasi moneda infidelitatile, prozatorul cade în depresie subita, lament-ndu-se, în gama unei masculinitati mai degraba mediocre, pe tema „usurintei” femeii de a ram-ne loiala în raport cu „dificultatea” barbatului de a face acelasi lucru. H. G. Wells nu apare, în aceste episoade stranii din existenta lui, doar inconsecvent, ci de-a dreptul fariseic. Dezgusta si, nu o data, enerveaza, reusind sa atrofieze aproape orice semn al intelectualitatii superioare din forul lui interior. David Lodge a înteles bine realitatea în cauza, revelata în infrastructura istoriei, si a încercat sa o transpuna prin literatura. De aceea, esenta romanului de fata o constituie nu atât figura (sa spunem totusi onest: stralucita literar) a unei epoci, cât individul controversat din spatele ei, un H. G. Wells fictional, dar, paradoxal, tocmai prin aceasta, foarte aproape de cel real. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
