Laura Neagu, Iasi: Sora mea are 38 de ani si a fost diagnosticata cu scleroza multipla. Ea locuieste singura, într-o localitate din judetul Suceava si, ca noi toti, este foarte speriata de diagnostic. Am vrea sa stim cât mai multe lucruri despre aceasta boala si daca sunt sanse sa se vindece vreodata” Dr. Doru Baltag, medic primar neurolog, Directorul medical al Spitalului Clinic de Recuperare din Iasi: ”Scleroza multipla este o boala neurologica progresiva (peste 2 milioane de pacienti în lume) care afecteaza cu preponderenta tinerii (frecvent cu vârste între 20 si 40 de ani). Dintre acestia, femeile prezinta un risc de trei ori mai mare decât barbatii de a face aceasta boala. Nu exista doua persoane care sa experimenteze aceleasi simptome, fapt ce a generat denumirea de „boala cu o mie de fete” Scleroza multipla face parte din categoria bolilor autoimune în care sistemul imun ataca componente sau celule ale organismului, considerându-le, în mod eronat, ca fiind straine. Dintre afectiunile autoimune neurologice amintim cele din spectrul neuromielitei optice, encefalomielita diseminata acuta, encefalitele autoimune, sindromul Guillain-Barré si miastenia gravis. Desi initial a fost considerata doar o afectiune a substantei albe din cauza inflamatiei si demielinizarii, studiile arata de fapt ca scleroza multipla este o boala globala a creierului, afectând si substanta cenusie si având si o componenta degenerativa. Demielinizarea presupune pierderea stratului izolator si protector de mielina al neuronilor din cauza proceselor inflamatorii, ei nemaiputând astfel functiona optim. Procesele degenerative sunt mai putin întelese, însa atrofia (pierderea de tesut) cerebrala este un efect al acestora. Totusi, cercetatorii au început sa observe vindecari ale leziunilor demielinizante si astfel se vorbeste tot mai mult despre regenerare neuronala. Ipoteza este ca procesele se declanseaza din cauza unui trigger din mediu pe un fond de susceptibilitate genetica. Factorii de risc asociati cu dezvoltarea proceselor din scleroza multipla sunt: fumatul; infectia cu virusul Epstein Barr (virus din familia herpesvirusurilor umane care poate cauza la adulti mononucleoza); obezitatea; deficitul de vitamina D. De asemenea, au fost identificate mai mult de 200 de variante genetice cu risc crescut de a dezvolta scleroza multipla. Rudele de gradul I ale pacientilor cu scleroza multipla prezinta un risc usor mai mare, însa boala nu este una ereditara. În functie de evolutie, scleroza multipla se împarte în 3 tipuri: Scleroza multipla recurent-remisiva este cea mai frecventa forma (85-), se manifesta prin pusee de inflamatie (sau exacerbari) în care pacientii prezinta simptome neurologice pentru o perioada mai lunga de 24 de ore, fiind excluse infectiile, febra sau expunerile la temperaturi ambientale extreme. Refacerea poate dura saptamâni sau chiar luni. Simptomele cele mai des întâlnite în cadrul puseelor sunt: tulburari de vaz/vedere încetosata sau câmp vizual gri al unui singur ochi (în cazul nevritei optice); deficite motorii (pareze) sau tulburari de sensibilitate (amorteala, furnicaturi) într-un brat sau/si picior; tulburari de coordonare si de mers. Scleroza multipla secundar progresiva debuteaza cu pusee care nu se refac complet, lasând un deficit neurologic rezidual care în timp se acumuleaza. Scleroza multipla primar progresiva este o forma fara pusee care de la debut are o agravare progresiva mai mult sau mai putin constanta. Acumularea dizabilitatii intervine din cauza vindecarii incomplete dupa un puseu, dar si progresiei independente de pusee. La aceasta se adauga simptomele „silentioase”, cum ar fi oboseala, durerea, anxietatea, depresia si tulburarile cognitive. Doua dintre manifestarile sclerozei multiple, când înca nu se îndeplinesc criteriile pentru stabilirea definitiva a diagnosticului, sunt: - CIS (sindromul clinic izolat): un prim puseu de simptome neurologice care se presupune a fi cauzat de procese demielinizante la nivelul sistemului nervos central; - RIS (sindromul radiologic izolat): leziuni caracteristice SM gasite întâmplator pe un IRM efectuat pentru alte afectiuni. Pacientii cu aceste doua forme necesita monitorizare atenta, în unele cazuri fiind indicata initierea tratamentului chiar daca diagnosticul nu a fost stabilit în mod definitiv. Suspiciunea de scleroza multipla se ridica, în primul rând, clinic în cazul prezentarii pacientului cu simptome care corespund unei leziuni demielinizante la nivelul sistemului nervos central si se confirma ulterior prin investigatii: IRM cerebral; analiza lichidului cefalo-rahidian; potentialele evocate (în special cele vizuale); anumite analize de sânge, pentru excluderea altor boli asemanatoare. La ora actuala exista multe tratamente medicamentoase, asa numitele „terapii imunomodulatoare”, de o diversitate mare ca mod de actiune, frecventa si mod de administrare (oral sau injectabil – intramuscular, intravenos, subcutanat) si profil de efecte adverse. Acestea au ca scop reducerea frecventei exacerbarilor, reducerea leziunilor IRM si amânarea deficitelor, însa nu si vindecarea lor. Medicamentele imunomodulatoare sunt eficiente în special în fazele initiale ale bolii, când procesele inflamatorii primeaza. Exista doua tipuri de abordari în initierea tratamentului sclerozei multiple: • strategia de inductie: se începe cu un tratament potent însa cu riscuri mai mari; • strategia de escaladare: se începe cu un tratament mai putin agresiv, cu profil de siguranta mai bun pe termen lung si, ulterior, în functie de evolutia bolii se poate trece la ceva mai potent. Indiferent de alegerea facuta, initierea cât mai timpurie a tratamentului este esentiala. Transplantul de celule stem este o terapie prin care se restarteaza sistemul imun, înlocuindu-se celulele care participa în aceste procese. Are potentiale efecte adverse majore, iar studii care sa îi demonstreze eficacitatea si siguranta în scleroza multipla sunt în desfasurare. În cazul unui puseu este indicata terapia cu corticosteroizi, de obicei administrati intravenos pe parcursul câtorva zile, pentru reducerea duratei puseului. Pe lânga tratamentul cu scop de modificare a proceselor patologice, un aspect deosebit de important este tratarea simptomelor, cum ar fi: durerea; tulburarile de sensibilitate (amorteala, furnicaturi); oboseala, tulburarile de somn; tulburarile anxioase sau depresive; ameteala; spasticitatea (contracturi, spasme); tulburarile cognitive; disfunctia sfincteriana sau sexuala. Cu toate ca scleroza multipla nu se vindeca, totusi se trateaza. În momentul de fata exista un mare interes pentru cercetarea terapiilor eficiente si, ca urmare, medicamente noi se lanseaza într-un tempo ridicat”.
