Intrarea Domnului în Ierusalim este sarbatorita în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Pasti), în acest an în ziua de 9 aprilie. "Sosit-a astazi praznicul plin de bucurie al Intrarii Domnului cu slava în Ierusalim. El face parte din cele 12 praznice împaratesti si se numeste în popor 'Duminica Floriilor', adica a florilor care ies primavara pe câmp si prin livezi. Se mai numeste si 'Duminica Stâlparilor', deoarece astazi credinciosii întâmpina pe Hristos în Ierusalim cu stâlpari de finic în mâini sau, cum este la noi, cu crengute înflorite de salcie". ("Predici la praznice împaratesti si la sfintii de peste an", Arhimandrit Ilie Cleopa, 1996) Vezi mai multe imagini aici Toate prorociile scrise în Sfânta Scriptura care au fost spuse despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au împlinit "cu mare uimire la vremea lor", spune parintele Cleopa. "La fel si pentru ziua acestui mare si prealuminat praznic al Intrarii Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfântului Prooroc Zaharia, care a zis: 'Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te fiica Ierusalimului, ca iata Împaratul tau vine la tine, drept si biruitor, smerit si calare pe mânzul asinei' (Zaharia 9, 9)". (Predica la Duminica Floriilor, Parintele Ilie Cleopa, Editura Manastirii Sihastria, 1996; doxologia.ro) Iisus Hristos a intrat în aceasta zi, în Ierusalim, ca Împarat al cerului si al pamântului, dar nu în chip de Judecator cum va fi la cea de-a doua venire a Sa, ci smerit si calare pe un mânz de asin. "Mânzul asinei" este o prorocie a Sfântului Proroc Zaharia cât se poate de clara, spune parintele Cleopa. Iar semnificatia acesteia o gaseste în faptul ca sederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor catre El. "Mânzul asinei, ca orice mânz, este salbatic si anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu dupa lege, ci se schimba", spune parintele Cleopa. La fel cu acesta erau si toate neamurile pamântului, necurate pentru necredinta lor si salbatice si cu anevoie de îmblânzit, pentru ca erau lipsite de legile lui Dumnezeu. Multime de oameni din Betania si din Ierusalim, auzind ca Mântuitorul a facut acea mare minune, a învierii lui Lazar, mort de patru zile, a iesit înaintea Domnului si L-a întâmpinat cu stâlpari si cu ramuri. "În zilele acelea, cetatea era plina cu oameni veniti de pretutindeni la marea sarbatoare a Pastilor. Ea rasuna de zvonurile privitoare la Marele Prooroc si Facator de minuni din Nazaret, Ce tocmai savârsise cea mai mare dintre nenumaratele Sale minuni - învierea lui Lazar, care zacuse patru zile în mormânt, si astepta sosirea Lui, si se pregatea sa Il întâmpine sarbatoreste". ("Predici la Triod - La portile Postului Mare", Sfântul Luca al Crimeii; 1877-1961, 2004) "Dar oare tot cu aceasta evlavie si credinta l-au primit pe Mântuitorul arhiereii, fariseii si carturarii? Nu", spune parintele Cleopa. Acestia erau plini de zavistie si de ura împotriva Mântuitorului si, auzind despre minunea cu învierea lui Lazar, nu numai ca nu au crezut, ci s-au grabit sa hotarasca condamnarea Sa la moarte. Caci adunând sinedriul, ziceau: "Ce facem, pentru ca Omul acesta face multe minuni? Daca-L lasam asa toti vor crede în El si vor veni romanii si ne vor lua si tara si neamul" (Ioan 11, 47-48). "Aducând ca motiv - pentru planul lor cel nelegiuit - izbavirea de navalirea romanilor, ei minteau, fiindca romanii pusesera deja stapânire pe Palestina, aceasta se întâmplase mai înainte", arata Sfântul Luca al Crimeii. "Si totusi, ce a dus la aceasta înfricosatoare faradelege? De ce erau pline cu o asemenea rautate inimile carturarilor, fariseilor si arhiereilor? De ce îl urau ei pe Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, învatatorul dragostei, Mântuitorul lumii? Tocmai din pricina invidiei josnice, negre - caci înainte de venirea lui Hristos ei erau stapâni pe mintile si inimile poporului israelit, erau capeteniile si învatatorii lui; poporul îi considera drept sfinti si drepti, supunându-se orisicarui cuvânt al lor. Acum însa ei pricepeau ca stapânirea lor, întemeiata pe urâta fatarnicie, în care nu era dreptate, nu era putere duhovniceasca adevarata, se va surpa în atingere cu adevarul dumnezeiestii stapâniri a Mântuitorului. Ei vedeau si simteau ca nimeni n-ar fi putut rosti vreodata cuvinte ca ale Lui si se temeau ca îsi vor pierde autoritatea, ca din capetenii vor ajunge supusi - si dorind sa-si întareasca josnica stapânire, ei nazuiau sa curme viata lui Hristos". ("Predici la Triod - La portile Postului Mare") "Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie si ura! Despre aceasta orbire si împietrire a fariseilor, a arhiereilor si carturarilor a prorocit marele prooroc Isaia, zicând: Ca s-a învârtosat inima poporului acestuia si cu urechile sale greu a auzit si ochii sai i-a închis, ca nu cumva sa vada cu ochii si cu urechile sa auda, si cu inima sa înteleaga si sa se întoarca si sa-l vindec" (Isaia 6, 10). (Predica la Duminica Floriilor; doxologia.ro) Iisus Hristos nu a venit însa în lume sa împarateasca peste Ierusalimul cel dinafara care este Iudeea, ci a venit sa patimeasca si sa moara pe cruce pentru noi, sa-si faca locas de odihna în inimile noastre, iar cel mai mult, spune parintele Cleopa, se odihneste si intra în inima noastra prin taina Spovedaniei si a Sfintei Împartasanii, pentru care crestinii s-au pregatit în Postul Mare. ("Predici la praznice împaratesti si la sfintii de peste an") "Fratii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase si miscatoare slujbe si cântari de peste an. Veniti seara de seara cât mai multi la sfânta biserica. Cum putem noi sa dormim sau sa lipsim de la biserica când Hristos privegheaza si se roaga pentru toata lumea? Cum putem noi sa râdem si sa bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor si ucigasilor necredinciosi? Cum putem noi sa mâncam acum când Domnul vietii, posteste si suspina pentru noi? Cum sa lipsim de la biserica acum, când Hristos este tradat de propriul sau ucenic si este vândut iudeilor ca sa fie judecat si rastignit? Sa mergem saptamâna aceasta dupa Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vietii, al iertarii si al mântuirii. Fara acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui". (Predica la Duminica Floriilor; doxologia.ro)
