Lucia Mihalache, Bârlad: „Sotul meu are 61 de ani si are probleme tot mai mari cu genunchiul drept. Pe lânga faptul ca îl doare, atunci când merge, adesea i se blocheaza când se ridica de pe pat sau scaun. Medicul de familie ne-a spus ca ar fi bine sa fie vazut de un medic ortoped, existând posibilitatea sa fie vorba despre o ruptura de menisc. Va rugam sa ne explicati daca este absolut necesar sa faca operatie sau se poate si altfel trata“. Prof. Univ. Dr. Paul-Dan Sîrbu, Sef Clinica Ortopedie si Traumatologie, Spitalul Clinic de Recuperare Iasi: „Daca sotul dvs are ruptura de menisc si care este tratamentul adecvat în aceasta situatie, nu putem afla decât daca vine la spital, îl consultam si îi facem investigatiile care se impun. Rupturile de menisc sunt afectiuni frecvente ale genunchiului si pot aparea la orice persoana, dar în special la cei care practica sport sau la persoanele în vârsta. Genunchiul este format din 3 oase: femur, tibie si rotula. Fiecare genunchi are câte 2 meniscuri - meniscul lateral si meniscul medial (situate între femur si tibie) si formate dintr-un fibrocartilaj care actioneaza ca un tampon care asigura protectia cartilajului, stabilizeaza si protejeaza genunchiul si amortizeaza miscarile. Meniscul medial are forma literei „C“ (leziunile sale fiind mai frecvente din cauza unei flexibilitati mai reduse) iar meniscul lateral are forma literei „O“. Leziunile meniscale se produc cel mai frecvent în urma unor miscari cu rasucirea brusca sau rotirea genunchiului, cum se întâmpla în miscarile de pivotare ale genunchiului sau în momentul unei opriri bruste urmate de întoarcere. Genuflexiunile foarte joase, miscarile de ridicare a unui obiect greu sau asezarea în genunchi pot determina leziuni meniscale. Concomitent cu ruptura meniscala se pot produce si alte leziuni ale genunchiului (rupturile ligamentare). Leziunile meniscului sunt de doua tipuri si pot fi clasificate astfel: leziuni netraumatice si leziuni traumatice. Leziunile netraumatice sunt tot mai frecvente odata cu înaintarea în vârsta astfel ca rupturile apar pe un menisc fragilizat din cauza unui traumatism minor (simpla ridicare de pe scaun, sau o usoara pivotare a genunchiului). Leziunile traumatice apar de regula la persoanele sportive (tenis, fotbal, schi) iar genunchiul este suprasolicitat. Durerea este simptomul principal pentru care pacientul cu o ruptura meniscala vine la consult medical. Durerea difera în functie de meniscul lezat, de leziunile asociate si se exacerbeaza prin rasucirea sau rotirea genunchiului. Alaturi de durere descoperim, la anamneza si examenul clinic, umflarea genunchiului si inflamarea acestuia, limitarea extensiei, „trosnituri“ intraarticulare, senzatia de instabilitate a genunchiului. Daca leziunea este neglijata si pacientii nu ajung la medic, rupturile meniscale se pot complica cu desprinderea unei portiuni si deplasarea acesteia în articulatie, cu „blocarea“ genunchiului (cu dureri accentuate si mers dificil). Diagnosticarea unei rupturi de menisc se realizeaza prin examinare clinica si examinare imagistica. Palparea genunchiului si testarea durerii prin folosirea unor semne si teste specifice, suspicioneaza o leziune meniscala. Radiografiile standard ale genunchiului pot evidentia alte posibile cauze care determina durerea, dar examinarea RMN stabileste diagnosticul de certitudine. Tratamentul pentru ruptura de menisc depinde de tipul, dimensiunea si localizarea leziunii, starea articulatiei, vârsta pacientului si nivelul de activitate desfasurat de acesta. În leziunile de menisc asociate artrozei genunchiului, dar si daca ruptura este de mici dimensiuni iar simptomele nu persista, se poate aplica doar un tratament conservator, fara interventie chirurgicala. În astfel de situatii, se recomanda o pauza de la activitatea care a cauzat leziunea meniscului, chiar folosirea unei cârje, pentru a nu pune presiune atunci când se deplaseaza; în repaus, piciorul afectat trebuie pozitionat procliv (pe o perna), pentru reducerea edemului local prin cresterea întoarcerii venoase. Se poate aplica gheata local, timp de 20 de minute, de câteva ori pe zi (pe un prosop subtire), iar pacientul poate purta un bandaj elastic (genunchiera). Pentru reducea durererii si inflamatiei pot fi recomandate medicamente antiinflamatorii. În cazul leziunilor meniscale importante (de exemplu „blocajul“ meniscal), sau când tratamentul consevator a fost ineficient, este necesara interventia chirurgicala. Modern, aceasta se realizeaza prin chirurgie artroscopica care consta în abordul minim invaziv al genunchiului prin doua incizii de aproximativ 1 centimentru fiecare. Prin una din incizii se introduce o camera video care transmite imagini clare din genunchi pe un monitor video, iar prin cealalta incizie se introduc instrumente speciale artroscopice cu care se va repara (sutura) meniscul lezat sau se va practica excizia (îndepartarea) portiunii de menisc afectat. Meniscul are o importanta covârsitoare în functionalitatea genunchiului si în prevenirea artrozei, asfel ca repararea (sutura) meniscului în stadiile incipiente este cea mai buna solutie chirurgicala. Din pacate, vindecarea meniscului depinde de zona în care s-a produs ruptura acestuia. Astfel, rupturile în periferia meniscului (zona rosie, bogat vascularizata) au cele mai mari sanse de vindecare, spre deosebire de celelalte doua treimi ale meniscului nealimentate cu sânge (zona alba), în care sutura nu este recomandata. Cea mai frecvent efectuata interventie chirurgicala artroscopica este meniscectomia; aceasta poate fi partiala (excizia portiunii rupte a meniscului), subtotala sau totala (excizia întregului menisc). Meniscectomia subtotala sau totala predispune la artroza (prin uzura cartilajului lipsit de elementul tampon). În aceste cazuri, transplantul de menisc (din banca de tesuturi sau cu menisc artificial) este o solutie chirurgicala interesanta la pacientii tineri si fara leziuni artrozice. În principiu, leziunile meniscale ar trebui operate în stadiile incipiente la pacientii tineri si activi, în vedere evitarii complicatiilor si a leziunilor artrozice. Programul de recuperare dupa leziunile meniscale operate, este foarte important pentru câstigarea mobilitatii genunchiului si a tonusului muscular. Recomandarea de cârje de antebrat este foarte obisnuita dupa aceste interventii chirurgicale. Exercitiile pot fi efectuate într-un centru specializat de recuperare medicala, dar si la domiciliu (conform unui set de exercitii recomandate). De regula, perioada de recuperare dupa o meniscectomie partiala artroscopica este de circa 4 saptamâni, iar dupa o sutura meniscala, circa 2-3 luni“.
