Întâmplarea a vrut sa ascult prima data Concertul în re major pentru vioara si orchestra opus 35 în versiunea lui David Oistrah. Clar, sensibil (cum altfel?) la melodica ruseasca, virtuoz, stralucitor. Dupa putin timp mi s-a impus atentiei versiunea lui Ruha. Bineînteles, tot ce pretindea partitura era acolo, sub arcusul lui. Nici nu se putea altcumva: în 1958 i se acordase premiul al III-lea la prima editie a Concursului international „Piotr Ilici Ceaik (...)
