Stilul românesc, fie ca vrem sau nu vrem sa o recunoastem, se bazeaza si functioneaza printr-un compromis general si continuu ce nu mai poate fi îndreptat. Bine ati venit în România, o tara din Estul Europei, membra a UE, plina de frumuseti naturale, traditii si obiceiuri. Mai ales obiceiuri. Haideti sa parcurgem împreuna doar câteva din elementele unice care o caracterizeaza, dragi turisti de pe Marte. Am sa va prezint deocamdata doar trei cazuri reprezentative si extrem de graitoare pentru acest colt de lume care se pot încadra perfect în stilul românesc autentic. Unul a avut loc în Oradea acum câteva luni. Din motive diverse a fost declansata o greva a lucratorilor din penitenciare si cum toti trebuiau sa participe la acel eveniment, absolut toti, s-a ajuns în situatia ciudata sa nu mai ramâna paznici disponibili pentru securizarea absolut necesara a spatiilor de detentie. Si pe cine credeti ca au pus în locul lor? Pe alti detinuti! Nu e nicio gluma, nici macar nu e o aroganta, lucrurile s-au desfasurat întocmai, a aparut la toate stirile, au fost declaratii ale organizatorilor grevei care spuneau exact asa cum am scris mai sus: „Paza penitenciarului a fost asigurata în timpul grevei de catre detinuti!...” Probabil ca în alte tari acest lucru ar fi fost daca nu imposibil, cel putin hilar, de neimaginat într-o lume civilizata, si totusi la noi a fost posibil, si, mai mult decât atât, e oricând posibil. |sta e stilul românesc inconfundabil, doamnelor si domnilor, ai nostri gasesc mereu o solutie la orice ca sa faca lucrurile sa mearga. Unii ar numi asta adaptare: „De aia am supravietuit noi pe aceste meleaguri...” Un alt caz la fel de interesant, poate chiar mai ceva, este acela al elevilor cu note sub patru care iau bursa de merit (sic!). Nu am gresit tastatura, nici nu am luat-o razna, este chiar oficial, conform regulilor stabilite de autoritatile competente (!!), de catre oameni specializati în domeniu, o multime de elevi care au note de 1 si 2 vor lua burse de merit. Doar rostind aceste cuvinte mi-am imaginat o emisiune de genul The Late Night Show ori Saturday Night Live în care moderatorul/prezentatorul face o afirmatie anume ca sa stârneasca râsul audientei: „Stiati ca în România elevii cu note de repetenti iau burse de merit?” Dupa care întreaga sala sa izbucneasca într-un râs zgomotos. Prezentatorul simte ca merge mai mult si pluseaza: „De merit! Pe bune, nu e o gluma!” Si alta runda de râs. Da, pentru unii e de râs, e ca o gluma buna, dar pentru noi e realitate. Cazul se aseamana foarte mult cu cel din Oradea în care puscariasii au luat locul gardienilor. Nu degeaba teatrul absurd si Dadaismul au pornit de la noi, pentru ca stilul nostru de gândire ne permite asa ceva, pentru ca principiile noastre de viata si de organizare a societatii, în general, pur si simplu nu au limite, ele pot fi schimbate oricând si oricum, în orice directie, fara nici o piedica, fara nici o regula. Totul poate fi si chiar este curat murdar! E un fel de realitate magica, daca te gândesti, vorba lui Cartarescu. Stilul românesc este cel mai bun exemplu de fluiditate a gândirii, de lipsa de statornicie, de libertate totala, extrema, cu toate conotatiile, fie ele si rele. Nu am facut niciun studiu în acest sens, dar as baga mâna în foc ca suntem pe un loc fruntas ca tara cu cei mai multi conducatori pe functii publice care au procese penale în derulare. Am putea intra în Guinness Book! Cu alte cuvinte tara este condusa exact ca un penitenciar în timpul grevei angajatilor, de catre puscariasi. Iar acest tipar, daca se poate numi astfel, se extinde la infinit. De pilda, drumurile sunt facute de repetenti în constructii pentru ca altfel nu se explica de ce asfaltul se strica una-doua, cum e cel de pe un pod nou nout, unul dintre cele mai mari din Europa, cel de la Braila. Concluzia specialistilor, care Dumnezeu stie ce fel de specialisti sunt, dar tot români, e ca a fost facut de o calitate „îndoielnica”. Ce surpriza! Cum sa nu fie asa daca ai impresia ca nici un sef nu mai prezinta garantia specializarii, a expertizei în domeniul unde este sef. Deunazi, bunaoara, subprefectul de Iasi a fost prins cu mâta în sac, adica cu o donsoara în pat, ceea ce nu ar trebui sa fie nici rusinos, nici nesanatos, doar ca respectiva ’demoazela era abonata la functii publice importante pe nemerit. Adica ea era sefa prin diverse locuri si ea organiza treburile acolo unde nu ar fi trebuit. Poftim cultura! În aproape toate functiile importante de conducere sunt angajati rude de tot soiul, amanti/amante, oameni corupti dovediti. Sau care sunt buni la pat. Da, în România, daca esti bun la pat si deschis la nou, adica pentru oricine, vei ajunge garantat pe o functie importanta de conducere. Nu trebuie sa ai studii, nu trebuie sa fii specialist în ceva, nu, trebuie doar sa te dezbraci natural... Iar asta se aplica în orice domeniu, în toate domeniile, absolut în toate! La orice usa ai bate din tara asta îti va raspunde cineva care are toate sansele sa fie pus acolo cu o pila, printr-un act de coruptie, prin abuz de putere, printr-o ilegalitate, prin concursuri masluite, prin santaj sexual sau prin contact sexual. La întrebarea cum ai ajuns în aceasta functie, multi vor raspunde simplu: „Prin contact sexual!” Punct! Impresia cu care te trezesti dupa ceva stat în tara, ca strain, e ca tot ce pare la prima vedere de succes, este de fapt un rezultat al unei înselatorii. Nici o masina de lux pe lânga care treci nu e cumparata cu bani cinstiti, nici o casa opulenta, nimic! Totul trebuie si este de cele mai multe ori facut prin furt, înselatorie sau sex. Daca ar fi fost sa reflecte întocmai starea acestei tari, daca totul ar fi fost cinstit si la locul lui, în România ar fi circulat doar câteva masini scumpe, restul ar fi fost de nivel mediu spre scazut, iar vilele, modeste pentru ca asta e nivelul tarii. Stilul românesc, fie ca vrem sau nu vrem sa o recunoastem, se bazeaza si functioneaza printr-un compromis general si continuu ce nu mai poate fi îndreptat. Un exemplu al ireversibilitatii stilului este urmatorul. La mine în comuna nu s-au respectat niciodata legile privind latimea drumurilor, distanta ce trebuie respectata fata de limita drumurilor, fata de proprietatile înconjuratoare si alte asemenea. Si la fel e peste tot. Asta înseamna ca daca ar veni cineva, un Vlad Tepes, care ar vrea sa faca lucrurile corect, ca la carte i-ar fi imposibil pentru ca totul este deja construit. Nu se mai pot reface casele, drumurile, proprietatile. Ele vor ramâne asa, gresite în vecii vecilor, si din cauza lor, toate viitoarele constructii si drumuri vor fi ilegale chiar din faza de proiect pentru ca trebuie sa se încadreze în spatiile limitate ramase, ilegale. Un om care va dori sa faca un drum de 7 metri în locul unuia de 4 nu va putea face asta decât daca darâma toate casele deja facute, ceea ce este imposibil si chiar revoltator. Concluzia este ca nu poti sa schimbi nimic pentru ca ar însemna sa darâmi trei sferturi din tara, sa stergi cu buretele toata istoria noastra. Nu, ce putem face e sa continuam astfel la nesfârsit. Asta am avut de spus, dragi turisti. Cred ca ar trebui sa brevetam acest lucru, stilul românesc, pentru ca este ceva cu adevarat autentic, original, ce nu poate fi reprodus de nimeni altcineva. Banuiesc ca putem avea niste avantaje din asta, sa primim intrare libera pe la niste muzee macar, orice. Si daca cineva ar încerca sa îl reproduca la ei în tara sa ne ofere dreptul de autor. Sau macar franchiza... Multumim pentru vizita, la revedere! Briscan Zara este scriitor si publicist
