În Sectorul I al capitalei ne aflam în plin surrealism. De fapt, acolo are loc un experiment, un performance facut la o scara atât de mare, încât ar invidia-o orice performer. Caci, conform datelor statistice, Sectorul I al capitalei are în jur de 255.000 de suflete înregistrate oficial. 255 000 e cifra, pe care o poate lua în calcul chiar si Big Data, care opereaza cu cifrele de ordinul sutelor de milioane si chiar al miliardelor. Ei, altfel te simti ca artist când dispui de o astfel de masa de manevra. Una e sa faci performance pentru zeci sau sute de persoane, si altceva sa te ridici la ordinul sutelor de mii! Nu-mi dau seama exact ce experimenteaza în Sectorul 1, sector cel mai select al capitalei, dar este clar ca se experimenteaza ceva. În acest sens, domna Clotilde Armand ar trebui privita ca un artist performer de mare clasa. Poate ca e testata rezistenta populatiei atât la stres de ordin psihic, cât si fizic. Sau poate doamna Armand, pornind de faptul ca atât oamenii strazii, cât si gândacii si rozatoarele, s-au dovedit a fi imune la Covid 19, încearca sa imunizeze, plecând de la aceste constatari, si populatia sectorului. Adica, daca un boschetar rezista în mijlocul gunoaielor si nu se îmbolnaveste, de ce sa se îmbolnaveasca, sa zicem, Robert Turcescu?! Pe aceasta cale, el îsi pot dobândi în mod natural imunitatea. Dar eu tind sa cred ca doamna Clotilde Armand un artist mult mai mare decât ne-o prezinta retele de socializare si televiziunile avide de senzatii tari. Desigur, ea pare o excentrica. O exaltata. Chiar mult mai excentrica decât suprarealistul Salvador Dali, care, dupa cum declara el însusi în „Jurnalul unui geniu”, este obsedat sa-si urmareasca pulsurile creative pornind de la contemplarea atenta a propriilor sale fecale. În functie de culoarea si de densitatea lor, Dali putea sa-si dea seama daca va avea o zi inspirata sau nu. „Debutam în plin c... scrie Dali -, ceea ce, din punct de vedere psihanalitic, putea fi privit ca o buna prevestire relativa la aurul care ameninta - din fericire - sa ma acopere. Viclean, am încercat sa le bag în cap suprarealistilor ca amanuntele mele scatologice aveau sa poarte noroc miscarii. Degeaba am invocat, ca argument, întreaga iconografie digestiva prezenta în toate epocile si în toate civilizatiile: gaina cu oua de aur, delirul intestinal, magarul care facea balegar de aur; nu s-au lasat convinsi...” Si Dali îsi dezvolta, în stilul sau critico-paranoic, argumentatia logica: „Nu i-am refuzat niciodata fecundei si mladioasei mele imaginatii procedee de cercetare din cele mai riguroase. Nu au facut decât sa dea ticnelii mele congenitale un soi de rigiditate„. „Asa se face ca m-am dat peste cap - continua Dali - sa strecor în sânul grupului” idei si imagini în totala contradictie cu crezul lor. „Eu strecuram nenumarate, prin înselaciune bine mascata, anusuri machiavelice.” Ceea ce a facut Dali la scara mica, în cadrul grupului suprarealist, am impresia ca doamna Clotilde Armand face la nivelul întregului sector pe care îl conduce în calitate de primar. Spre deosebire însa de Dali, ea nu le arata niciun fel de anusuri locuitorilor Sectorului I, fie ele machiavelice sau nu, ci pur si simplu, chiar si fara nici un fel de anusuri, le acopera strazile si curtile cu gunoaie! * Azi mi-am zis ca-mi sterg din minte numele tuturor politicienilor din România. Am încercat cu Ciolacu, dar nu am reusit. Caci, imediat cum îl stergeam, îmi aparea în minte urmatoarea fraza: Oare ce grad de acoperire are Ciolacu ca-i atât de moale, încât poti face din el orice?! Inclusiv o urna de voturi pentru Cîtu sau pentru Orban?! * În fine, nu stiu cine mai are rabdare sa asculte ce zice Ciolacu. Impresia pe care o produce asupra electoratului, fie el de stânga, fie el de dreapta, e una deplorabila. Oricum l-am lua si din orisice pozitie l-am privi, suspiciunea noastra legata de Ciolacu se va accentua. Ciolacu e un personaj atât de alunecos, încât îti stârneste neîncredere. Pe chipul sau s-au întiparit duplicitatea si tradarea, amestecându-se între ele si formând o crusta moale, ce nu se încheaga în niciun fel. De aceea, înainte de Iohannis, înainte de Barna, de Orban, de Cîtu, el e vinovatul principal pentru toata degringolada morala si politica prin care trece România. Daca PNL-ul pierde astazi puncte electorale, de vina e Ciolacu. Daca partidele din coalitie nu reusesc sa se înteleaga între ele, certându-se ca la usa cortului pentru împartirea cât mai echitabila a ciolanului, fiti siguri ca vina principala - si, când spun asta, n-o spun cu ironie - o porta tot Ciolacu. Si asta fiindca Marcel Ciolacu nu si-a facut treaba ca lider al opozitiei. El a mimat doar ca e în opozitie, dar, de fapt, a facut toate jocurile puterii. A jucat la cacealma cu propriul sau partid, si mai ales cu propriul sau electorat. Vazând ca nu întâmpina niciun fel de opozitie, partidele aflate la putere nu si-au mai cenzurat gesturile, trecând peste orice limite. Prin urmare, facând greseli la orice pas, au intrat în degringolada. Roadele amare ale acestei politici perverse din partea opozitiei, cât si roadele amare ale actiunilor puterii orbite de trufie, care are impresia ca totul i se cuvine, le culegem, din pacate, noi, oamenii obisnuiti. Viata noastra se deterioreaza zi de zi. Ciolacu asteapta alegerile din 2024, când spera sa obtina un scor istoric care sa-i ofere partidului sau o majoritate confortabila în Parlament. Poate o va obtine, dar pe spinarea cui?! Desigur, pe spinarea noastra. * Legat de lupta disperata dintre Ludovic Orban si Florin Cîtu pentru sefia PNL-ului, cred ca e nevoia sa fac câteva precizari. Lupta nu e pentru salvarea PNL-ului, ci, dupa cum apar lucrurile, mai degraba pentru îngroparea lui. Orban, dupa toate temenele facute în fata lui Iohannis si dupa toate greselile facute în timpul guvernarii sale (gânditi-va numai la cele 26 sau 27 de ordonante date într-o noapte, la toate bâlbâielile legate de masti, de achizitii ilegale facute în timpul pandemiei, de cele trei investituri si de altele ilegalitati facute, si va veti da seama ca posibilitatile lui de a da un nou impuls partidului sunt nule); Florin Cîtu e compromis si el pe toate planurile. Si, în afara de aceasta, trebuie sa recunoastem ca actualul prim ministru nu are nici în clin nici în mâneca nici cu guvernarea, nici cu politica. Venirea lui în fruntea PNL-ului nu va face decât sa traga partidul în jos si sa umfle, pe nedrept, procentele PSD-ului. Spun pe nedrept pentru ca PSD-ul în toata aceasta perioada nu s-a comportat ca un partid de opozitie, reactionând la derapajele guvernarii, ci a dus, cum se spune, politica strutului, ascunzându-si capul în nisip, fapt care a accentuat derapajele PNL-ului. Din liupsa unei alte alternative, PSD-ul a câstigat în ultimul timp procente în sondajele electorale, dar nu si încrederea populatiei. Asupra lui planeaza în prezent faptul ca a facut si continua sa faca blat cu puterea. Opozitia sa pare trucata. La ora actuala, din punct de vedere politic, România trece printr-o criza acuta. În aceasta situatie, orice partid aflat la putere care vede ca pierde puncte electorale ar trebui sa se lepede de cei care l-au împins în groapa si sa caute o solutie de salvare. În politica, si mai ales în lupta politica pentru putere, nimeni nu are mama, nu are tata. Daca trebuie sa te înalti, atunci trebuie sa lupti. „Capul lui Motoc vrem” ramâne o sintagma salvatoare pentru orice timp si orice spatiu. În cazul PNL-ului, acum trebuie sa cada, din pacate, doua capete, pentru ca un altul ca salveze partidul. Va avea puterea PNL-ul sa se primeneasca scotând la suprafata un alt personaj, un lider destul de puternic care sa poata face sacrificiile cerute? Sau partidul îsi va duce cu el, mergând târâs-grapis, slabiciunile în mormânt?! Va fi Ilie Bolojan acest lider sau altcineva? Îi va sprijini presedint ele sau lui Iohannis îi va fi teama de schimbare. Oricum, mai târziu sau mai devreme, PNL, daca vrea sa supravietuiasca politic, va trebui sa deschida si front împotriva lui Iohannis. Mi-e însa teama, tinând cont de sprijinul euroatlantic acordat de diferite structuri de putere din afara tarii actualului presedinte al României, ca lucrul acesta nu e cu putinta... Dupa cum nu e cu putinta, daca stam sa analizam mai bine, gasirea unei solutii care sa pun pe jar electoratul PNL. Solutia e vizibila. De fapt, nu exista o alta cale de iesire din impas pentru PNL decât gasirea unui alt candidat... Dar, tocmai pentru ca nu exista o alta cale, nimeni sau aproape nimeni nu va miza pe Bolojan si nici pe un alt candidat... Si apoi, sa ne întelegem, poate ca e mai bine asa. Bolojan nu-i nici el usa de biserica. E, dupa cum spun unii, un stahanovist.
