Un titlu atât de cuprinzator ar strânge material, doar enumerat sub forma titlurilor de presa din ultimii ani, cât sa umple paginile acestui ziar. Ca sa nu mai spun ca ar fi nevoie de o echipa redactionala doar pentru a realiza un index al celor mai flagrante cazuri. Deci nu am de gând sa vorbesc despre cum directoarea generala si cea economica a Spitalului de Copii din Iasi închiriaza iphone-uri 14 Pro cu 800 de euro pe luna, dar nu cumpara imunoglobulina pentru ca „este prea scumpa”. Pentru cifrele vehiculate în sistemul de sanatate, sumele respective sunt, oricum, mizilicuri. Însa pentru fondurile alocate culturii, chiria de 6500 de lire sterline pe care MAE s-a angajat sa o plateasca lunar pentru apartamentul noii directoare a ICR Londra este o suma enorma. Catinca Maria Nistor, cea care s-a facut de râs la audierile din Senat când s-a prezentat nepregatita în fata Comisiei de cultura si nu a putut sa indice câteva directii sau proiecte pe care le avea în vedere pentru filiala la conducerea careia a fost numita fara concurs de directorul ICR, Liviu Jicman, a refuzat sa stea în apartamentul generos aflat în proprietatea institutiei si a solicitat o alta locuinta. Desi alti patru fosti directori ai filialei Londra n-au avut nicio problema sa foloseasca apartamentul cu patru camere, bucatarie si doua bai din cladirea ICR, Catinca Maria Nistor, fiica unui fost sef al masoneriei si fosta directoare a Teatrului Bulandra, schimbata dupa revolta angajatilor si data în judecata de noua conducere dupa ce si-ar fi atribuit sume de bani necuvenite (din care trebuie sa înapoieze 7.000 de euro), a cerut decontarea unui apartament de 120 de mp într-o zona de lux a Londrei. Daca ar fi fost directoarea unei filiale de multinationala al carei board, multumit de prestatia ei si dornic sa o tina motivata, ar fi fost de acord sa cheltuiasca suma respectiva pentru a-i asigura un anumit confort si statut social, nimeni n-ar fi avut ceva de comentat. Însa când bugetul anual pentru proiecte culturale al ICR Londra este de 200.000 lei (aproximativ 36.000 lire sterline, adica 3.000 £ pe luna), sa arunci din bani publici 433.315 lei (cât înseamna chiria apartamentului pe un an, fara utilitati) e obscen. Ca fapt divers, pâna anul trecut, Primaria Municipiului Iasi aloca pentru concursul de proiecte culturale o suma de 400.000 lei, mai mica si aceasta decât chiria doamnei Nistor. Într-un interviu acordat în 2020, aceasta spunea: „Când am împlinit 28 de ani, mi-am dat termen pâna la 35 sa am rostul meu la Londra, unde merg frecvent. Am început sa îmi construiesc un network acolo. Visul meu e sa ma trezesc dimineata, sa stiu cum arata bucataria mea, make a tea si breakfast, sa merg la lucru si sa fac în fiecare zi acelasi lucru, sa lucrez on stage, în Londra.” Iata ca visul prinde contur, însa pe bani publici. Fara a fi afectat ca, desi functia de la ICR nu permite desfasurarea altor activitati, doamna Nistor continua colaborarea cu Aleph News, unde prezinta emisiunea „Femeia, înainte de toate”. Cei care activeaza în cultura se pronunta destul de rar cu privire la agenda zilei. Însa stirea de mai sus a produs o revolta generalizata si numeroase luari de atitudine printre cunoscutii mei din social media. Pentru majoritatea, doamna Nistor, care printre altele si-a trecut în CV o universitate de prestigiu pe care nu a absolvit-o, reprezinta prototipul semidoctului sinecurist care, pe baza influentelor din cercurile decizionale (dumneaei i-ar spune „network”), ajunge în pozitii pentru care nu are nicio pregatire. Înca un episod din lungul serial noir în care vedem cum chiar cei care ar trebui sa îmbunatateasca imaginea României ne fac sa ne fie rusine de ce scoate la iveala un sistem care produce si gireaza astfel de personaje. În planul pentru relansarea ICR pe care l-am facut public anul trecut, când am fost propus de USR PLUS pentru functia de presedinte al ICR, am aratat ca acesta ar trebui sa fie total echidistant, fara obligatii politice, fara favoriti sau persoane non grata, insensibil la grupuri de presiune si interese. Sa fie un bun manager, capabil sa creeze si sa lucreze cu echipe diverse de specialisti, pe care sa-i poata atrage si mentine în institutie. El trebuie sa medieze atât intern, între diversele personalitati, departamente si interese, cât si extern, între institutie, parteneri, public tinta si ceilalti stakeholderi. Presedintele ICR trebuie sa-si faca un tel din a colabora cu personalitatile relevante din cultura româna, inclusiv cu cei care momentan refuza alaturarea numelui lor de ICR, cât si cu institutii si personalitati cu anvergura din lumea culturala internationala. Din pacate, nu s-a schimbat nimic de atunci în acest sens. La ICR este nevoie de deblocarea si publicarea posturilor vacante si organizarea de concursuri transparente, anuntate din timp. Profilele cautate ar trebui sa fie cele de specialisti în management cultural si/sau în diplomatie culturala, cu traiectorie profesionala separata de cea din Ministerul Culturii sau MAE. Singurul criteriu al promovarilor interne ar trebui sa fie meritocratia: selectia personalului în functie de competenta, experienta, dorinta de a învata, a face, a se implica. Ori, în contextul în care actualul presedinte ICR, Liviu Jicman, al saselea din ultimul deceniu (cu o medie a mandatului de sub 2 ani) propune astfel de persoane, e clar ca nu poate sau nu vrea sa-si asume responsabilitatea reformarii institutiei, ci e interesat doar de prezervarea pozitiei si perpetuarea sistemului clientelar care a facut-o sa decada atât de abrupt. Între timp, 6.500 de lire sterline sunt platite lunar pentru ca o tânara doamna, insuficient de buna sa conduca un teatru la Bucuresti, dar propusa de seful ICR si votata de senatori ca potrivita pentru ICR Londra, sa-si realizeze visul de a-si face ceaiul si micul dejun în cea mai scumpa zona rezidentiala din capitala Angliei. George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
