Sincer sa fiu, asa, retroactiv, m-a deranjat chestia. Asta si pentru ca, sas fiind, am în continuare oroare de risipa. Si, da, si eu mai cârpesc una, alta, un ciorap, o manusa. De pilda chiar prin noiembrie, la tara, când, nestiind ca o sa stau cât sa ma prinda iarna acolo, am constatat ca n-am manusi! Mi-am amintit ca undeva trebuia sa fie o pereche de manusi tricotate înca de mama (fie-i usoara-n continuare tarâna teutona!), tricotate din lâna de la oi (...)
