O analiza inedita referitoare la romi si contributia acestora la dezvoltarea spatiului românesc, de-a lungul istoriei, a cunoscutul sociolog Gelu Duminica, a avut parte, dupa publicarea ei pe retelele sociale, de numeroase reactii, multe dintre ele din zona calomniei, dar si de aprecieri ale specialistilor. Gelu Duminica (foto jos) este sociolog, dar si un cunoscut activist român de etnie roma, profesor asociat al Facultatii de Sociologie si Asistenta Sociala a Universitatii din Bucuresti. S-a nascut la Galati, într-o familie roma de conditie modesta. Aici a urmat cursurile Liceului „Gheorghe Asachi“, apoi Facultatea de Sociologie a Universitatii Bucuresti. Iata cea mai recenta postare a lui, pe pagina sa de Facebook, pe tema expusa mai sus: «Zilele trecute, urmare a unei postari pe care am facut-o si care fost vizualizata de peste 350.000 de oameni, mi-au fost adresate zeci de comentarii rasiste. Cele mai blânde au redat proverbul „tiganul tot tigan” si cele mai rele îl chemau în sprijin pe Antonescu. Daca as avea un dolar de câte ori am auzit astfel de ziceri sunt sigur ca as fi avut astazi suficienti bani sa platesc datoriile celui mai mare datornic la bugetul de stat si sa îmi mai ramâna si mie suficienti bani sa traiesc pâna la adânci batrânete. În cele ce urmeaza voi încerca, atât cât permite un articol de facebook, sa ofer si alta perspectiva asupra contributiei pe care romii au avut-o la dezvoltarea spatiului românesc.. Bineînteles, îmi doresc ca fiecare dintre noi sa facem un pas în a întelege ca orice generalizare si tratare superficiala a realitatilor poate genera monstri. - Arta culinara si muzica. Primii maestri bucatari pe ce acest spatiu geografic au fost romi si mai tot ceea ce înseamna bucatarie româneasca actuala a fost pastrata li dezvoltata de acestia . Statutul de rob/sclav a romilor a facut ca foarte multi dintre cei ce se aflau în stare de servitute sa fie folositi la toate muncile gospodariei si de menaj. Cam tot personalul de care era nevoie pentru buna administrare a unui domeniu boieresc (inclusiv doicile) era ocupat de robii tigani. Ei ofereau avantajul ca nu aveau nevoie de simbrie si erau la dispozitia stapânului în permanenta. Bineînteles ca unii boieri investeau destul de mult astfel încât casa lor sa aiba renumele de a fi extrem de primitoare cu cei ce îi treceau pragul, motiv pentru care cam tot personalul de care era nevoie pentru a impresiona eventualii oaspeti, în special bucatarii si lautarii, erau romi bine instruiti în tot ceea ce astazi se numeste arta culinara si arta spectacolului. Exista o suma de documente istorice care ne arata ca unii boieri trimiteau cetele de romi la Istanbul sa deprinda mestesugul muzicii si bucatariei, Vasile Alecsandri introducând chiar si în Coana Chirita un astfel de personaj, în persoana lui Barabula. Despre Barbu Lautaru, care impresiona chiar si pe marele Liszt cu mestesugul sau, nu are rost sa mai aducem aminte... cei mai buni bucatari de secolul XIX erau romi (scoliti chiar si la Paris) si poate cel mai celebru este bucatarul Dinca care a inspirat scurt metrajul „Bilet de iertare” al Alinei Serban.... - Teatru: Printre cei ce erau instruiti în a distra boierii erau si mascaricii proveniti din rândul robilor. Teatrul, ca forma de arta, apare destul de târziu în actualul spatiu românesc însa marturii privind mascaricii romi sunt cu multa vreme înainte în destule cronici. La rândul lor, mascaricii aveau privilegiul de a putea spune mai orice ce putea sa îi faca sa se distreze pe cei ce participau la sindrofii, fara a fi pedespsiti în vreun fel. Comedia si arta dramatica româneasca, asa cum este ea astazi, îsi au originea, si la noi ca în alte parti, în munca mascaricilor. - Economie: în 1856 documentele istorice ne arata ca de prevederile legii de emancipare (dezrobire) au beneficiat cam 250.000 de romi. Daca ne jucam cu un calcul care porneste de la premiza ca fiecare rob producea pentru boier echivalentul unui singur leu pe zi (valoare actuala), în plus fata de costurile de care acesta avea nevoie sa traiasca, calculul economic ar arata cam asa: 250.000 x 1 leu/zi x 365 zile/an = 91.250.000 lei, ceea ce înseamna aproximativ 20.000.000 de euro/an. Daca avem în vedere ca robia romilor de pe acest spatiu este cam cea mai lunga stare de dependenta în care un popor a trait vreodata (aproape 500 de ani documentati istoric) putem doar sa ne imaginam (având in vedere numarul variabil de robi din fiecare secol) care este contributia financiara a romilor la ceea ce România este astazi. - Agricultura: Taranul român si mestesugarul rom s-au înteles dintotdeauna bine pentru simplul motiv ca mestesugurile lor erau interconectate. Stiinta de a lucra pamântul si de a îngriji animale ale taranului român era completata de uneltele produse de romi. Aceasta interconectare i-a facut pe multi boieri sa oblige ca unele satre ale mestesugarilor romi, aflate în stare de robie, sa aiba o oarecare libertate de miscare pe toata zona detinuta de boier astfel încât toti taranii sa poata avea acces la serviciile oferite de acestia (de aici avem proverbul „a se muta ca tiganul cu cortul”). Aceasta „libertate” care venea ca o obligatie pe care sclavul nomad o avea fata de detinator, aducea în plus boierului, pe lânga recolte mai bune, si niste bani care întregeau averea stapânului. Singurii care nu permiteau acest timp de „libertate” erau manastirile care beneficiau gratuit de munca specializata a satrelor care erau detinute de boierii locurilor. Pentru economia feudala din Tarile Române, contributia economica a robilor a fost atât de importanta încât au decis ca acesti oameni sunt de fapt „obiecte” (robii romi nu aveau statut juridic de om), putând fi dati mostenire sau vânduti dupa bunul plac. - Campanii militare: orice campanie militara a Moldovei si Valahiei avea nevoie de sute, chiar mii, de mestesugari care trebuiau sa fabrice armele necesare, sa construiasca poduri si sa sustina logistic armatele angrenate în lupte. Toate aceste activitati, care acum sunt cuprinse de specializarea geniu, erau îndeplinite de robii romi. Oarecum necunoscut este faptul ca unul dintre motivele pentru care Stefan cel Mare l-a atacat pe Radu cel Frumos (batalia de la Soci) era tocmai faptul ca domnul Moldovei pusese ochii pe robii din Valahia de care economia si armata sa aveau nevoie. Peste 15,000 de robi romi au ajuns în Moldova, drept prada de razboi, robi ce au fost parte daruiti manastirilor construite de Voda si alta parte necesari pentru a sustine actiunile militare moldovenesti. Daca avem în vedere si faptul ca alti 15.000 de robi romi au fost adusi în Moldova în timpul domniei sale, întelegem importanta economica a acestora (daca nu uitam ca la batalia de la Vaslui armata moldava, cu tot cu sprijinul lumii crestine, avea 40,000 de sulite, realizam ca armata moldava era cam egala numeric cu numarul de sclavi romi adus Stefan în timpul domniei sale). Si credeti-ma ca nu i-a adus sa planteze panselute ci sa munceasca si sa construiasca ce era de construit, chiar si celebrele manastiri din Bucovina. Într-o postare viitoare o sa aduc în atentia cititorilor si rolul soldatilor români de etnie roma in Razboiul de Reîntregire a Neamului si în Cel de-al doilea razboi mondial. Nu o fac pentru a trezi reactii adverse ci doar, tributar învatamintelor din Mitul Pesterii, din dorinta de a arata ca realitatea are, de multe ori, cu totul alte forme decât ceea ce credem ca stim. Atunci când focul cunoasterii se înteteste...»
