Autenticitatea devine, în ultimă instanță, rezultatul unui efort imaginativ, al unei incursiuni cerebrale în spațiul imediat (și nu al unei „mulări” vizuale plate pe tumultul cotidian). Este un „edificiu” al minții, o „hermeneutică” (jucăușă) a realității, iar nu realitatea însăși – în absența individului, mereu impersonală, mereu sterilă, mereu neinteresantă, mereu obtuză, mereu golită de semnificație. Articolul Realitatea apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
