Corina Pavel, Iasi: „Fratele meu are 42 de ani, locuieste în Botosani, si a fost diagnosticat cu prostatita. Urineaza frecvent, are dureri în zona genitala dar si la spate. El este singur si nu are o viata prea linistita. M-am îngrijorat când mi-a spus ce probleme are, mai ales ca nu pot fi lânga el, sa îl pot sustine. El zice ca la diagnostic scrie ca are prostatita, dar eu cred ca, de fapt, are prostata. M-ar ajuta mult, daca mi-ar explica un medic ce anume trebuie facut în astfel de situatii“. Prof. Univ. Dr. Catalin Pricop, medic primar urolog, Seful Departamentului de Litotritie Extracorporeala, Coordonatorul Centrului de Analiza Spectroscopica si Morfologica a Calculilor, Spitalul „C. I. Parhon“, Iasi: „Aveti dreptate. Fratele dumneavoastra, ca toti barbatii de altfel, are, într-adevar, prostata. Dar aceasta nu este o boala ci un organ de forma ovala, care se afla sub vezica urinara a barbatului si înconjoara uretera. Prostatita - diagnosticul pus de medicul la care a mers - reprezinta o boala inflamatorie a prostatei, cea care produce cea mai mare parte a lichidului seminal. De cele mai multe ori cauzele prostatitei nu sunt cunoscute. Aproximativ 50- dintre barbatii cu prostatita nu au semne de inflamatie, deci o cauza exacta nu poate fi determinata. Dintre cei care au semne de inflamatie, aproximativ 10- au o infectie bacteriana ce poate fi confirmata. Un procent mic dintre aceste persoane cu inflamatia prostatei nu prezinta simptome. Simptomele formelor cronice de prostatita, inclusiv a sindromului dureros cronic pelvin inflamator si neinflamator, includ: polachiurie (urinari frecvente cu cantitati mici de urina), disurie (urinare cu efort), nicturie (urinari frecvente în timpul noptii), dificultati în pornirea jetului urinar, jet urinar întrerupt, presiune scazuta a jetului urinar si senzatie de golire incompleta a vezicii urinare, durere sau disconfort la nivelul spatelui, zonei testiculare sau anale, abdomenului inferior, deasupra pubisului sau coapse. Pacientul se plânge de durere la extremitatile penisului sau de durere/disconfort în timpul sau dupa ejaculare. Nu este o suferinta usoara, în special pentru formele cu perioade lungi simptomatice, care pot cauza stres, anxietate sau depresie. Nu de putine ori, barbatii cu prostatita acuta bacteriana acuza dureri de intensitate crescuta care poate necesita spitalizare în contextul sindromului febril sau a retentiei de urina! Veste buna este ca majoritatea se vindeca în urma terapiei cu antibiotice. Vestea proasta este ca nu toti pacientii respecta recomandarile medicului si atunci boala recidiveaza. Întarzierea tratamentului creste riscul aparitiei de complicatii de tipul sepsisului sau abcesului prostatic. Factorii ce cresc riscul de dezvoltare a prostatitei sunt: infectiile recente ale tractului urinar, cateterizarea urinara recenta sau efectuarea unei cistoscopii (investigatie imagistica a vezicii urinare, ce include inserarea unei camere de luat vederi pe uretra pâna în vezica), bolile cu transmitere sexuala. Se indica consultul de urgenta în cazul în care apar: febra, frisoane, simptome urinare ca durere sau senzatie de arsura la urinare sau în cazul în care apare hematuria (urina cu sânge) sau piuria (urina cu colectie purulenta) sau imposibilitatea de a urina. Aceste simptome indica prostatita acuta. De asemenea, consultul unui medic urolog este recomandat si în cazul în care: exista dureri de spate în regiunea lombara si sacrala (spatele inferior), scrot, penis, anus sau în cazul în care apare durere în timpul ejacularii, când se observa infectii urinare frecvente, secretii neobisnuite de la nivelul penisului sau leziuni la nivelul organelor genitale, tulburari ale urinarii de genul urinari nocturne frecvente, jet urinar cu presiune scazuta, sau urinari frecvente nelegate de aportul excesiv de lichide. Investigarea pacientului suspect de prostatita începe cu examenul fizic general si cu istoricul medical al pacientului. De asemenea, sunt necesare analize de laborator. Prostatita acuta bacteriana este forma cea mai comuna de prostatita si cea mai usor de diagnosticat. În cazul în care aceasta se suspecteaza se indica efectuarea de uroculturi, pentru a determina prezenta si tipul bacteriilor. În cazul prostatitelor cronice, se pot efectua culturi din secretiile prostatice. Pot fi recomandate si alte investigatii în cazul în care simptomele nu se remit în urma tratamentului, inflamatia persista, se suspicioneaza un cancer de vezica urinara sau de prostata, se presupune ca ar fi o complicatie, de genul abcesului prostatic. Terapia prostatitei acute bacteriene vizeaza vindecarea infectiei si prevenirea complicatiilor si începe cu administrarea de antibiotice si medicatie antiinflamatoare timp de 3 saptamâni. În cazul prostatitelor cronice antibioterapia se poate prelungi si pina la 42 de zile. În cazul în care urinarea nu este posibila sau în cazul în care este necesara terapia intravenoasa cu antibiotice, se indica internarea în spital. Majoritatea pacientilor se vindeca sub tratament în 3-4 saptamâni. Prostatita cronica are un potential de recidiva ridicat, reaparitia simptomelor dupa expuneri la frig sau contacte sexuale infectante determinaa pacientii de multe ori sa mearga la alt urolog in cautarea unei solutii miraculoase. Pentru a preveni prostatita se recomanda mentinerea unei igiene optime, administrarea de lichide pentru a avea urinarea normala si, obligatoriu, terapia precoce a infectiilor urinare“.
