Întors din prizonieratul sovietic, un iesean a fost condamnat în doua rânduri pentru activitatea sa anticomunista. La aproape 20 de ani de la moartea lui, fiul acestuia încearca sa recâstige în instanta drepturile acordate de lege. Acestea i-au fost retrase ulterior de autoritati, pentru ca batrânul fusese simpatizant al legionarilor în liceu. Sublocotenentul de infanterie Victor Stoica a cazut prizonier la sovietici dupa 23 august 1944. S-a întors în tara din prizonierat spre sfârsitul anului 1946, alaturându-se în scurt timp miscarii de rezistenta anticomunista. Arestat în ianuarie 1949, a fost condamnat pentru „crima de uneltire contra ordinii sociale“, fiind detinut pâna în 1954. Cinci ani mai târziu a urmat înca o arestare, si înca 5 ani de închisoare politica. În 1990, fostilor prizonieri de razboi si detinuti politic le-a fost recunoscuta perioada de detentie drept vechime în munca. Lui Stoica i s-a calculat astfel o vechime suplimentara de 7 ani, 10 luni si 9 zile, stabilindu-i-se o indemnizatie de 1.047 lei. Acesta statuse însa în lagar sau în închisoare timp de aproape 13 ani, asa ca a depus o noua cerere, în 1991 recunoscându-i-se întreaga perioada de detentie politica. Avea sa moara în 1994. Membru în fratiile de cruce În urma cu doi ani, o modificare a legii a acordat drepturi si copiilor detinutilor politici, acestia beneficiind de jumatate din indemnizatia parintelui respectiv. Ca urmare, fiul sau a depus cererea necesara la Agentia Judeteana pentru Plati si Inspectie Sociala (AJPIS). Functionarii au luat în calcul însa doar perioada aferenta prizonieratului si primei detentii a lui Stoica, de 7 ani si 10 luni, fara a lua în calcul si a doua condamnare. Fiul lui Stoica a contestat decizia, dar rezultatul nu a fost cel scontat. Functionarii AJPIS au respins dosarul si au anulat indemnizatia în totalitate, constatând ca în 1937, pe când era elev de liceu, Stoica facuse parte dintr-o „fratie de cruce“. Membrii fratiilor de cruce reprezentau practic organizatia de tineret a Legiunii Arhanghelului Mihail. Or, legea exclude de la prevederile Decretului-Lege 118/1990 privind drepturile persoanelor persecutate politic pe cei condamnati „pentru infractiuni contra umanitatii“ si pe cei „în cazul carora s-a dovedit ca au desfasurat o activitate fascista si/sau legionara în cadrul unei organizatii sau miscari de acest fel“. În plus, în sentinta de condamnare din 1959 se mentiona ca, în timpul primei detentii, Stoica facuse parte din asa-numitul „grup al misticilor“, compus din fosti legionari si contribuise activ „la ajutorul legionar organizat în închisoare, dând o parte din alimentele sale legionarilor bolnavi, în scopul reluarii activitatii legionare“. Instanta: AJPIS îsi depasisera atributiile Cazul a ajuns în instanta, magistratii Tribunalului fiind chemati practic sa stabileasca în ce masura Victor Stoica fusese legionar si cât detinut politic anticomunist. Judecatorii au constatat în primul rând ca functionarii AJPIS îsi depasisera atributiile. „Decizia de revizuire este de natura a încalca un principiu de baza al dreptului civil, respectiv neagravarea situatiei partii în propria cale de atac“, au precizat magistratii. Concret, AJPIS ar fi putut anula indemnizatia doar daca îsi dadeau singuri seama ca ea fusese acordata pe nedrept, nu în urma verificarilor generate de contestatia depusa de fiul detinutului. Faptul ca sentintele de condamnare din anii ’50 mentionau activitatea legionara a lui Stoica nu putea fi luat în considerare, sentintele de condamnare politica din perioada comunista fiind anulate dupa 1989. Fiul a câstigat În plus, activitatea lui Stoica în „fratia de cruce“ încetase pe când acesta avea 18 ani. Or, în Legiune erau primite doar persoanele în vârsta de peste 21 de ani. Prin urmare, Stoica facuse parte din „rezerva de cadre“ a Legiunii, dar nu ajunsese sa fie legionar. Apropierea sa, pe parcursul detentiei, de legionarii închisi nu echivala cu apartenenta la Legiune. Ca urmare, magistratii Tribunalului au obligat AJPIS sa emita o noua decizie de recunoastere a drepturilor fiului lui Stoica, ca urmas al unui fost detinut politic. Sentinta nu este definitiva, recursul declarat de AJPIS intrând pe rolul Curtii de Apel.
