Primaria a mai pierdut o batalie în încercarea sa de a recupera sediul fostului cinematograf „Copou”. Curtea de Apel a respins la sfârsitul saptamânii trecute apelul municipalitatii la sentinta Tribunalului care consfintise vânzarea imobilului de catre fosta Regie de Distributie a Filmelor (RADEF) catre un investitor privat. Magistratii Curtii care au pronuntat sentinta par totusi sa nu fi apucat sa-si bea cafeaua. Decizia nu face decât sa prezinte argumentele celor doua parti, fara a cuprinde si analiza proprie a judecatorilor. Mai mult, magistratii spun ca resping apelul declarat de Municipiul Iasi, dar „cu drept de apel”. Or, dreptul românesc nu cuprinde conceptul de „apel la apel”. Fosta RADEF fusese obligata printr-o actiune judecatoreasca deschisa în 2006 sa vânda cinematograful catre investitorul care îl închiriase. Contractul de vânzare-cumparare a fost încheiat în 2010. Or, între timp, în 2008, fusese emisa o lege în baza careia sediile cinematografelor din tara intrau în patrimoniul primariilor. Municipalitatea a obtinut cinematografele „Republica”, „Tineretului”, „Victoria” si „Dacia”, dar nu si „Copou”. În instanta, reprezentantii municipalitatii au aratat ca cinematograful devenise în 2008 bun de domeniul public, neputând fi vândut. Argumentul a fost respins de magistratii Tribunalului, care au invocat faptul ca în 2006, legea permitea IMM-urilor sa cumpere sediile închiriate de la unitati de stat în care îsi desfasurau activitatea si în care facusera investitii. De aceasta reglementare se prevalase si investitorul privat, înainte ca cinematografele din toata tara sa fie încredintate primariilor. Putea fi înstrainat cinema „Copou”? Sentinta Tribunalului a fost contestata de Primarie în fata Curtii de Apel. Reprezentantii municipalitatii au invocat faptul ca magistratii instantei nu analizasera toate motivele prezentate în actiune, ceea ce facea sentinta sa fie nelegala. În plus, motivarea fusese „subtire”, rezumându-se la doar doua paragrafe, din care nu ar fi reiesit cu claritate rationamentul juridic al magistratilor. Primaria si-a reluat argumentele în favoarea ideii ca cinematograful „Copou” era de domeniu public, deci nu putea fi înstrainat, mentionând si o ordonanta de Guvern care îi acorda acest statut în 2005, înainte deci ca legea sa permita vânzarea spatiilor proprietate de stat catre investitori privati. De cealalta parte, RADEF si-a aparat decizia de a vinde cinematograful prin faptul ca dreptul virtual al chiriasului de a cumpara se nascuse înca din 2003, când preluase activul cu chirie, deci înainte ca cinematografele sa fie trecute la primarii. Faptul ca municipalitatea ceruse anularea contractului de vânzare-cumparare abia în 2020, la 10 ani dupa încheierea lui denota rea-credinta. Întâmpinarea RADEF a fost urmata de un raspuns la întâmpinare depus la dosar de reprezentantii municipalitatii, în care aratau faptul ca Ministerul Culturii nu îsi daduse acordul pentru vânzare. Din motivare, lipseste motivarea Sentinta Curtii de Apel prezinta pe larg argumentele celor doua parti, demonstrând astfel ca magistratii citisera dosarul. Procedura impunea ca, în continuare, sentinta sa prezinte analiza proprie a judecatorilor, concluziile pe care le trag acestia din compararea celor doua pozitii adverse cu prevederile legale. Doar ca, în forma în care sentinta a fost publicata pe portalul Consiliului Superior al Magistraturii, considerentele proprii ale Curtii de Apel lipsesc cu desavârsire. „Examinând sentinta civila apelata potrivit motivelor invocate si dispozitiilor legale incidente în materie, în conformitate cu prevederile art. 479 alin. 1 din noul Cod de procedura civila (referitoare la modul de judecare a apelului, n.r.), curtea retine urmatoarele: Pentru aceste motive, în numele legii, decide: Respinge apelul declarat de reclamantul Municipiul Iasi împotriva sentintei civile nr. 1511/15.06.2022 a Tribunalului Iasi, Sectia I civila, sentinta pe care o pastreaza”, este partea finala a sentintei. Dupa „retine urmatoarele:” sunt lasate pur si simplu doua rânduri goale, unde ar fi trebuit prezentate motivele deciziei. „Nu este prima oara când se întâmpla asa ceva. Mi s-a întâmplat si mie, de exemplu, în cazul arestarii unui client, sa lipseasca considerentele. Lipsa motivarii este caz de contestatie în anulare, deci de desfiintare a sentintei. Cel mai probabil, atunci când sentinta a fost încarcata în sistem, grefierul nu s-a mai obosit sa verifice daca judecatorul a terminat redactarea. Probabil ca în forma scrisa, care va fi trimisa partilor, motivele vor fi scrise”, a explicat un cunoscut avocat iesean. Mai mult, sentinta precizeaza ca municipalitatea poate depune „apel” împotriva ei în termen de 30 de zile. Or, sentintele pronuntate în apel, cum este cazul celei privitoare la cinematograful „Copou” sunt fie definitive, fie pot fi atacate în recurs. În niciun caz o sentinta data în apel nu poate fi atacata tot cu apel. Diferenta este majora, pentru ca apelul presupune reanalizarea argumentelor de fond ale celor doua parti, în timp ce recursul priveste doar considerente de legalitate a hotarârii, fara a se relua judecarea argumentatiilor prezentate. În cazul contestarii contractelor de vânzare-cumparare, legea prevede posibilitatea atacului în recurs.
