La aproape 20 de ani dupa ce a vândut o magazie unui iesean, Primaria i-a confiscat-o. Apoi, i-a demolat-o. Acum, încearca sa demonstreze în instanta ca nici macar nu ar fi trebuit sa i-o vânda. Municipalitatea a pierdut deja doua runde ale procesului, problema urmând sa fie transata la nivelul Curtii de Apel. Ca administrator al SC Edelweiss SRL, Dumitru L. închiriase în 1994 de la fosta regie autonoma Locuinta, unitate care administra fondul locativ al Primariei si spatiile comerciale detinute de aceasta, o sala de jocuri mecanice situata pe bulevardul Stefan cel Mare. Spatiul se afla situat la parterul constructiei-plomba lipita de palatul Braunstein. Din 1996, chiriasii spatiilor comerciale de stat au primit dreptul de a le cumpara, iar în 1998 Consiliul Local iesean a adoptat regulamentul necesar. Dumitru L. a profitat de ocazie si a cerut sa îi fie vândut spatiul comercial luat cu chirie. A fost efectuata o evaluare a acestuia, care a stabilit pentru spatiul de 51 mp un pret de 460 milioane lei. Contractul de vânzare-cumparare încheiat de Primarie cu Edelweiss SRL în 2000 a facut însa referire la o suprafata totala de 75,24 mp, fiind inclusa si o magazie situata în curtea interioara, lipita de palatul Braunstein. Pretul contractului încheiat dupa 7 luni a fost de 535,6 milioane lei, suma echivalenta la acea data cu aproximativ 29.700 dolari. Timpul a trecut, fara ca tranzactia sa ridice vreo problema. În 2005, Edelweiss SRL a intabulat spatiul de 51 mp, iar în 2019, a cerut înscrierea în cartea funciara si a magaziei. În aceeasi perioada însa, municipalitatea demarase proiectul de reabilitare a Palatului Braunstein, iar chiriasii din acesta au început sa fie mutati în alte spatii. Magazia detinuta de Edelweiss SRL facea corp comun cu palatul, iar angajatii municipalitatii au desfiintat-o, pur si simplu, fara sa-si mai puna problema ca ea avea alt proprietar. De aici, un lung sir de reclamatii si procese. În iunie 2020, Primaria a cerut în instanta constatarea nulitatii absolute partiale a contractului de vânzare-cumparare încheiat cu doua decenii mai înainte. Concret, functionarii municipalitatii îsi dadusera seama ca expertiza viza doar spatiul comercial propriu-zis si dependintele acestuia, în suprafata totala de 51 mp, dar contractul fusese încheiat pentru spatiu si magazie, în suprafata totala de 75 mp. Or, afirmau reprezentantii municipalitatii, vânzarea monumentelor istorice este interzisa. Cum Palatul Braunstein era monument istoric, iar magazia, parte componenta a sa, vânzarea aceasta era nula de drept. De altfel, Primaria, în calitate de proprietar, nici nu-si exprimase acordul de a vinde magazia, aspect demonstrat de faptul ca expertiza vizase evaluarea a doar 51 mp, fara magazie. De cealalta parte, administratorul Edelweiss SRL a aratat ca avea un contract de vânzare-cumparare perfect în regula, întocmit chiar de municipalitate. Primaria îi ocupase însa abuziv magazia, iar acum încerca sa gaseasca o justificare legala. Ar fi putut sa-l cheme pe Dumitru L. la o negociere, pentru a-i da alt spatiu în loc sau pentru a rascumpara pur si simplu magazia, dar acest lucru nu se întâmplase. În analiza dosarului, magistratii Judecatoriei au constatat ca vânzarea spatiului comercial avusese la baza ultimul contract de închiriere, încheiat între Edelweiss si municipalitate în 1998. Acesta viza o suprafata totala de 75 mp, inclusiv magazia aflata în litigiu. Faptul ca prin expertiza se facuse o evaluare doar a valorii spatiului comercial propriu-zis nu avea relevanta. Primaria nu putea invoca faptul ca nu-si daduse consimtamântul pentru vânzare. Conform legii, „consimtamântul nu este valabil atunci când este dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol”. Nu se putea afirma ca Dumitru L. obligase prin forta Primaria sa-i vânda si magazia. Nici nu se demonstrase falsificarea vreunui act pentru a se putea vorbi de dol, adica de înselaciune. În ce priveste eroarea, daca exista vreuna, ea nu putea fi invocata, pentru ca nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine un drept. „Procesul vânzarii catre pârât a suprafetelor încheiate a fost tratat cu lejeritate, avându-se în vedere în mod exclusiv înscrisurile depuse în sustinerea procesului de vânzare, fara a depune eforturi pentru identificarea exacta a bunurilor ce urmeaza a fi vândute. Nu sunt îndeplinite conditiile erorii, în cauza eroarea nefiind una scuzabila, situatia din prezent fiind cauzata de lipsa de diligenta a reclamantilor în gestionarea modalitatii de încheiere a contractelor de vânzare-cumparare a unor spatii cu alta destinatie decât cea de locuinta”, au explicat judecatorii. În plus, magazia în sine nu era monument istoric, ci doar era lipita de palatul Braunstein. Era o simpla magazie, aflata în circuitul civil ca un imobil oarecare. Decizia Judecatoriei de respingere a plângerii Primariei a fost contestata de municipalitate în fata Tribunalului. Aici, reprezentantii Primariei au afirmat ca atâta vreme cât magazia nu facuse obiectul evaluarii, însemna ca banii platiti de Dumitru L. vizasera doar spatiul comercial propriu-zis. Diferenta dintre pretul stabilit prin evaluare pentru 51 mp si cel platit efectiv pentru 75 mp se datora deprecierii leului, nereprezentând costul magaziei. Într-adevar, atât evaluarea de 460 milioane lei, cât si pretul final, de 535,6 milioane lei echivalau cu 29.700 dolari. Argumentul a fost respins însa de magistratii Tribunalului. El ar fi trebuit invocat înca din fata Judecatoriei pentru a putea fi luat în calcul. De lipsa consimtamântului tot nu putea fi vorba. Nu se putea considera ca singurul act care statea la baza acordului de vointa ar fi fost expertiza, facuta pentru doar 51 mp. Expertiza fusese urmata de un referat de evaluare si de un contract de vânzare-cumparare de care Primaria nu putea spune ca au fost eronate. Apelul municipalitatii a fost respins, dar Primaria mai are sansa recursului. (Alex ZANOAGA)
