„Din acea încapere si din acel conac am zbughit-o înfricosat. Furtuna îsi mai revarsa înca întreaga mînie cînd m-am nimerit traversînd vechea alee. Pe neasteptate, o lumina livida strabatu drumeagul si m-am întors sa vad de unde putea veni licarul acela atît de neobisnuit, caci doar vastul conac si umbrele lui se aflau în spatele meu. Radiatia era a lunii pline, asfintind rosie ca sîngele, si o lumina vie se strecura a (...)
