Potrivit unui nou studiu, aproape o treime dintre oameni sufera de cel putin o tulburare a vocii în timpul vietii. Însa, cu ajutorul unui mic plasture adeziv, acestia ar putea într-o zi sa vorbeasca din nou, folosind inteligenta artificiala (AI) care citeste miscarile muschilor gâtului pentru a le transforma în vorbire, au anuntat oameni de stiinta de la Universitatea din California. Plasturele este alimentat exclusiv de miscarile muschilor, potrivit cercetatorilor americani care au publicat saptamâna trecuta un articol în revista Nature Communications, în care descriu prototipul dispozitivului pentru reabilitare vocala. Fixat pe piele, plasturele converteste miscarile muschilor laringelui în semnale electrice, care sunt la rândul lor traduse în vorbire de un algoritm de învatare automata, o forma de inteligenta artificiala. Apoi, un difuzor reda propozitiile pe care persoana respectiva intentioneaza sa le rosteasca. În prezent, prototipul poate transmite doar anumite fraze preînregistrate. În mod esential, plasturele functioneaza fara a fi nevoie sa capteze vibratiile corzilor vocale ale unei persoane, ceea ce înseamna ca ar putea ajuta la restabilirea vorbirii persoanelor cu afectiuni ale corzilor vocale, a declarat pentru AFP autorul principal al studiului, Ziyuan Che, de la Universitatea din California, Los Angeles. Potrivit studiului, aproape o treime dintre oameni sufera de cel putin o tulburare a vocii în timpul vietii. Tratamentele existente pentru problemele grave ale vocii, cum ar fi dispozitivele portabile de tip electrolaringe, pot fi „incomode, inconfortabile sau invazive”, au spus cercetatorii. Plasturele rezistent la apa are aproximativ marimea unei monede mari si cântareste doar sapte grame. Textura sa poate fi comparata cu cea a unei manusi de cauciuc. Pentru a testa dispozitivul, opt voluntari fara tulburari de voce au fost rugati sa vorbeasca sau sa sopteasca cinci propozitii, printre care „Craciun fericit”, „Te iubesc” sau „Nu am încredere în tine”. Ei au citit frazele în timp ce stateau în picioare, mergeau si alergau, pentru a arata ca plasturele functioneaza si în miscare. Potrivit studiului, dispozitivul a indicat cu exactitate ceea ce spuneau voluntarii în aproximativ 95- din timp. Unele cuvinte care actioneaza miscarea muschilor gâtului într-un mod similar - cum ar fi verbul „a face” („to make”, în engleza) si numele propriu „Mark” ar putea face dificil pentru plasture sa distinga între ele, spun cercetatorii. Dar aceste doua cuvinte apar de obicei într-o propozitie lunga, cum ar fi „Ma duc sa pregatesc cina (to make)” sau „Ce mai faci Mark?”, explica ei. Acest lucru permite dispozitivului - care traduce si propozitii, nu doar cuvinte - sa sesizeze contextul. Echipa a avertizat ca prototipul se afla înca la ani distanta pâna va fi disponibil pentru pacienti. Si toate propozitiile care pot fi redate în prezent de dispozitiv trebuie sa fie preînregistrate, ceea ce „ar limita aplicarea dispozitivului”, au mentionat ei. Totusi, cercetatorii sunt convinsi ca, în viitor, algoritmi mai avansati vor permite plasturelui sa traduca miscarile muschilor laringelui „fara a fi nevoie de preînregistrarea semnalelor vocale”.
