Marina Petre, 28 ani, Iasi: Sunt însarcinata în patru luni si la controalele la care merg am întâlnit mai multe gravide care s-au plâns ca au facut pielonefrita acuta. Mi-am întrebat ginecologul despre aceasta boala, mi-a spus ca este o infectie urinara si ca, daca se va întâmpla, îmi va recomanda un medic nefrolog. As vrea sa stiu care sunt simptomele si ce pot face în aceasta situatie. Conf. Dr. Ionut Nistor, medic primar nefrolog, Clinica de Nefrologie, Spitalul Clinic ”Dr. C. I. Parhon”, Iasi: ”Evident, sa tineti legatura cu medicul dvs ginecolog care va va ghida pe toata durata sarcinii. În ce priveste pielonefrita, aceasta este o forma de infectie urinara care poate avea cauze virale sau bacteriene. Este adevarat, cele mai predispuse persoane la pielonefrita sunt femeile, în special femeile însarcinate, copiii cu vârsta sub 2 ani dar si persoanele cu vârsta peste 60 de ani. Statisticile spun ca pielonefrita afecteaza 15-17 din 10.000 de femei si 3-4 din 10.000 de barbati. În multe cazuri, pielonefrita apare prima oara în uretra sau vezica si apoi se deplaseaza catre unul sau ambii rinichi. Aceasta infectie renala trebuie tratata imediat. În caz contrar, boala poate afecta permanent rinichii sau, în alte situatii, infectia se poate raspândi în tot corpul, prin sânge, lucru care poate pune viata pacientului în pericol. Se recomanda tratarea cât mai rapida a acestei infectii renale pentru a preveni deteriorarea permanenta a rinichilor sau raspândirea infectiei (sepsis) catre alte organe ale corpului. O buna functionare a rinichilor este esentiala pentru sanatatea întregului organism, rinichii fiind organe vitale, cu rol de filtrare si eliminare a compusilor toxici. Femeile, cu precadere cele active sexual, sunt mai predispuse decât barbatii la infectii urinare si, automat, la infectii renale, din cauza faptului ca uretra unei femei este mai scurta, iar acest lucru faciliteaza patrunderea mai rapida a bacteriilor în tractul urinar. De asemenea, persoanele care folosesc catetere urinare au un risc mai mare de a dezvolta o infectie urinara, printre care si pielonefrita. La fel de predispuse la pielonefrita sunt persoanele care au pietre la rinichi dar si barbatii cu prostata marita si, în general, pacientii cu sistemul imunitar slabit. Printre cele mai frecvente semne si simptome de pielonefrita se numara: urinarea frecventa; febra; senzatia de arsura sau durere la urinare; frisoanele; durerea abdominala; o senzatie persistenta de a urina; greata si varsaturile; sângele în urina (hematurie); urina cu miros neplacut sau decolorata; durerile de spate, laterale sau inghinale. Doua teste de laborator comune sunt efectuate pentru a diagnostica pielonefrita. O proba de urina este examinata la microscop pentru a determina daca sunt prezente globule albe si/sau rosii. De asemenea, urina este trimisa la laborator pentru a vedea daca bacteriile cresc într-o cultura de urina. Daca o persoana este foarte bolnava, pot fi trimise si culturi de sânge. Tulpina de bacterii care este cultivata va determina tipul de terapie utilizat în tratamentul pacientului. Pielonefrita poate fi adesea tratata fara studii cu raze X, cu exceptia cazului în care medicul suspecteaza ca poate exista o problema suplimentara. Scanarile CT produc imagini ale structurilor si organelor si aceste scanari sunt de obicei efectuate fara contrast (colorant). O ecografie renala poate fi uneori suficienta pentru evaluare. În mod normal, pielonefrita acuta este tratata cu antibiotice. Cu toate ca antibioticele pot elimina cele mai multe simptome de pielonefrita în termen de 2-3 zile, medicamentul trebuie administrat pe întreaga perioada recomandata (de obicei 10-14 zile). În unele cazuri, terapia cu medicamente nu este eficienta, fiind necesara internarea, perioada în care pacientul primeste hidratare intravenoasa si antibiotice timp de 24-48 de ore. La externare, pacientul va fi nevoit, cel mai probabil, sa ia antibiotice orale timp de înca 10-14 zile. Sunt situatii în care boala reapare. Pielonefrita recurenta poate fi cauzata de o problema medicala care sta la baza afectiunii. În aceste cazuri, se recomanda o interventie chirurgicala pentru a elimina sau pentru a corecta orice probleme structurale la nivelul rinichilor. De exemplu, poate fi propusa o interventie chirurgicala pentru drenarea unui abces care nu dispare în urma tratamentului cu antibiotice. În situatiile extrem de grave, poate fi necesara o nefrectomie. Aceasta procedura presupune îndepartarea unei parti a rinichiului. O posibila complicatie a pielonefritei acute este boala renala cronica. Daca nu este tratata, infectia poate deteriora permanent rinichii. În rare cazuri, infectia se poate raspândi în sânge, provocând o infectie potential fatala numita sepsis. Celelalte complicatii care pot aparea sunt: infectiile renale recurente; insuficienta renala acuta; abcesul renal. Ca sfat de baza, ar fi sa preveniti infectiile urinare, pentru a evita pielonefrita. Pentru a reduce riscul de infectii urinare, trebuie sa: beti lichide, în special apa; sa urinati de fiecare data când simtiti nevoia; sa curatati zona genitala cu atentie, din fata catre spate, pentru a evita raspândirea bacteriilor în uretra. Si, evident, la semnele si simptomele mentionate sa solicitati ajutor de specialitate”.
