„Iata, Eu te trimit ca pe o oaie în mijlocul lupilor.” (Matei, 10:16) Prea târziu mi-a cazut în mâna o carte* care, dupa parerea multor altora, ar trebui sa faca parte din lectura obligatorie a fiecaruia, de foarte tânar. Se citeste în câteva pauze, dar poarta învataminte pe care e bine sa le purtam cu noi toata viata. Macar partea aceea importanta când ne amestecam cu rost printre semeni. Cu atât mai mult cu cât metehnele psiho-sociologice în care ne scaldam de câteva decenii sunt consecinta directa a ignorarii grave ca si consecinte a acestei maladii contemporane. O societate care pune deasupra competitiei reale si a competitivitatii elitiste, relatiile sociale de orice natura, care înlocuieste valoarea incontestabila a rezultatelor cu valoarea de carton, dar la fel de greu contestabila a „tidulei”, care prefera câstigul nemeritat „acu, cât apuc” investitiei calculate si construirii unui sistem care sa dea rezultate pe termen lung, care promoveaza incompetenta daca si pentru ca aceasta le sustine imperiul de nisip peste care se autoproclama regi, care face lucrurile de mântuiala încât sa ajunga cât mai repede la „partea mea” cât mai substantiala, care demonstreaza pas cu pas si minut cu minut ca regulile sunt pentru prosti si pentru fraieri, este practic raiul speciei umane pe care autorul reuseste sa o radiografieze cu mare rezolutie în cartea despre care va povestesc. Pentru ca traim într-o astfel de societate si pentru ca numarul imbecililor este întotdeauna mai mare decât credem (prima lege a imbecilitatii) familiarizarea aprofundata cu acest studiu este oarecum imperativa. Mai ales ca imbecilul nu este neaparat prost si reuseste sa-si poleiasca imbecilitatea cu diplome si titluri, atingând o recunoastere sociala, scopul sau primordial. Mai grav, imbecilul poate naste un fenomen de adulatie. Pentru ca îi place sa epateze si sa îsi confirme statutul de detinator al adevarului absolut, si pentru ca nu are niciodata dubii, are doar convingeri absolute, citeaza fara sens tot ce crede ca ar putea impresiona. De multe ori chiar impresioneaza si genereaza o clica adulatoare (vezi exemplul dus la extrem al lui Hitler). Cum îl recunosti? Cu un pic de rabdare poti sa vezi cu claritate în evolutia lui definitia autorului (n.n. individ care creeaza probleme altora, fara sa aiba niciun beneficiu personal) sau poti sa urmaresti anumite trasaturi care apar la fiecare, fara exceptie (Imbecilul nu dialogheaza, el doar jigneste; imbecilul se considera superior celui care, de rusine, refuza a-i raspunde la imbecilitati. Ceea ce pentru ceilalti este penibil, pentru imbecil este glorios; sicofant prin vocatie, este iubit de corporatii, de institutii de stat si de partide si ajunge, nu de putine ori, în pozitii de conducere.). Cred ca viata ta de zi cu zi îti ofera mai multe motive sa citesti cartea asta, decât am putut eu în rândurile de mai sus. Lectura placuta! *CARLO M. CIPOLLA, Legile fundamentale ale imbecilitatii umane Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iasi si presedinte al Asociatiei Creierului Iasi
