Scriam saptamâna trecuta ca marcile de legitimitate ale cântecului popular sunt autenticitatea, specificitatea, bunul gust si bunul simt. As adauga acum decenta si un nivel estetic acceptabil, atât în ceea ce priveste versurile, cât si melodia, ritmul si orchestratia. Invazia prostului gust si a kitsch‑ului în „muzica populara” actuala este un fenomen prea evident pentru a insista asupra lui. Voi da în cele ce urmeaza câteva exemple r (...)
