Lacomia dezvoltatorilor se sparge în capul clientilor. Trei familii dintr-un complex imobiliar au ajuns în fata instantei dupa ce au constatat ca masinile nu le încap în parcare. Cele 20 de locuri existau doar pe hârtie. Solutia data de instanta nu a rezolvat în fapt nimic. În urma cu cinci ani, L.I.G. cumparase de la C.G. un apartament dintr-un complex din zona Plopii fara Sot, Bucium, cu locul de parcare aferent. La momentul respectiv, locurile de parcare nu erau delimitate si numerotate efectiv. Locatarii stiau doar ca parcarea are 20 de locuri. De altfel, C.G. mai avea un loc de parcare, cumparat de la dezvoltator în aceleasi conditii. Ulterior, L.I.G. a mai cumparat un loc de parcare, învecinat cu primul, direct de la dezvoltator. La început, nu a fost nicio problema. Pe masura însa ce parcarea a început sa se umple, odata cu mutarea de noi locatari, s-a constatat ca în spatiul disponibil nu puteau sa încapa 20 de masini concomitent. L.I.G. a apelat la un inginer cadastral care sa traseze cele doua locuri pe care le avea în proprietate si care se aflau în marginea parcarii. Dupa masuratori, a ajuns în situatia în care unul dintre locurile de parcare se gasea pe aleea de acces, iar celalalt era ocupat partial de trotuar si de zidul care delimita proprietatea. Niciunul nu putea fi deci folosit. S-a adresat initial dezvoltatorului, dar fara niciun rezultat. În cele din urma, a apelat la instanta. În plângerea adresata Judecatoriei, L.I.G. a cerut obligarea lui C.G. si a dezvoltatorului la un schimb fortat. El platise fiecaruia pentru câte un loc de parcare, iar ei mai aveau unul disponibil. Aranjamentul dorit de L.I.G. presupunea sa le returneze cele doua locuri neutilizabile si sa primeasca în schimb locurile pe care le mai aveau acestia. De cealalta parte, C.G. a aratat ca nu are nicio vina. Cumparase, la cel ca toti ceilalti, loc în parcarea neamenajata. I se indicase doar ca locul lui era lânga gard. Pâna nu au fost vândute toate locurile de parcare, nu au existat niciodata 20 de masini în curte în acelasi timp. Si el fusese înselat de dezvoltator, care le garantase existenta si locul real al locurilor de parcare. Dezvoltatorul nu a depus nicio întâmpinare. Pentru a-i obliga pe pârâti sa încheie un contract de schimb a doua locuri de parcare inutilizabile cu altele, judecatorii trebuiau sa gaseasca articolul de lege corespunzator, care sa permita suplinirea consimtamântului. Reclamantul invocase Codul Civil, care obliga vânzatorul la înlocuirea unui bun vândut, daca acesta are vicii ascunse. Acel articol nu era însa aplicabil. „Principiul libertatii contractuale nu poate conduce la obligarea uneia sau alteia din parti sa încheie un anumit contract în lipsa vointei sale. Mai mult, reclamantul a indicat ca temei de drept dispozitiile articolului 1710 alin.1 lit.b Cod civil, însa optiunea cumparatorului de înlocuire a bunului afectat de vicii este posibila doar în cazul bunurilor de gen (fungibile), nu si al celor individual determinate. Daca este vorba de un bun nefungibil (individual determinat), astfel cum e cazul în speta, înlocuirea acestuia cu un alt bun presupune acordul vânzatorului si al cumparatorului”, au aratat judecatorii. Bunurile fungibile sunt de regula de natura celor care se consuma prin utilizare si nu pot fi înlocuite. Daca L.I.G. ar fi cumparat doi saci de faina si ar fi constatat ca aceasta este mucegaita, ar fi putut cere alti doi. Ca urmare, magistratii Judecatoriei au respins plângerea. Sentinta a fost atacata de L.I.G., apelul sau intrând pe rolul Tribunalului. Nu a fost înca stabilit primul termen de judecata.
