Dupa o cearta publica, opozitia din Turcia, formata din sase partide, l-a ales pe Kemal Kilicdaroglu pentru a fi candidatul sau unic la alegerile prezidentiale din 14 mai, însa unii spun ca economistul în vârsta de 74 de ani nu are carisma necesara pentru a-l putea detrona pe actualul presedinte Recep Tayyip Erdogan, care domina politica tarii de doua decenii, relateaza The Guardian. Lider de cursa lunga al Partidului Republican al Poporului (CHP), Kemal Kilicdaroglu va încerca sa fie o provocare pentru Recep Erdogan la alegerile de la mijlocul lunii mai, în ciuda criticilor potrivit carora nu ar avea flerul politic si carisma necesare pentru a contesta populismul lui Erdogan. Kilicdaroglu a fost desemnat candidat la alegerile prezidentiale din partea coalitiei de opozitie Alianta Nationala, alcatuita de partidul sau, CHP, împreuna cu partidul nationalist Iyi Parti (Partidul Bun) si mai multe formatiuni mai mici desprinse din Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP) al lui Erdogan. Aceste partide s-au angajat sa se uneasca pentru a-l rasturna de la putere pe Erdogan si pentru a revizui schimbarile legislative si constitutionale care au marcat guvernarea sa, promitând inclusiv revenirea tarii la un sistem parlamentar, si nu prezidential. Alegerile reprezinta o ocazie rara pentru opozitie de a-l contesta pe Erdogan si suprematia partidului sau AKP, mai ales în contextul în care cutremurele devastatoare de luna trecuta, care au ucis peste 46 000 de persoane în Turcia, au stârnit furia populara pentru modul în care guvernul a raspuns la situatia de dezastru, dar si pentru faptul ca a închis ochii la constructii neconforme. Sondajele de opinie din saptamânile de dupa cutremur au aratat o usoara scadere a popularitatii AKP si o crestere a sprijinului pentru partidele de opozitie, în principal CHP si Partidul Bun. ULTIMA SANSA PENTRU DEMOCRATIA TURCA? Exista, de asemenea, o îngrijorare generalizata ca acest scrutin reprezinta ultima sansa de a pastra democratia turca si de a împiedica alunecarea tarii mai departe spre un regim autocratic. Anuntul ca Kilicdaroglu va candida împotriva lui Erdogan a urmat dupa zile de dispute publice în cadrul aliantei opozitiei. Meral Aksener, fost ministru de interne si lider al Partidului Bun, a decis sa paraseasca alianta opozitiei, în perspectiva candidaturii lui Kilicdaroglu, dar ulterior a revenit asupra deciziei. Aksener a declarat ca desemnarea lui Kilicdaroglu drept candidat prezidential al blocului opozitiei risca sa duca la un esec total în alegeri, iar saptamâna trecuta ceruse ca primarul Istanbulului, Ekrem İmamoglu, sau primarul Ankarei, Mansur Yavas, sa candideze în locul profesorului de economie. Însa într-o rasturnare de situatie dramatica, Aksener si partidul sau au revenit în coalitia de opozitie cu putin timp înainte de reuniunea ce urma sa anunte candidatura lui Kilicdaroglu, dupa ce, se pare, a acceptat ca Imamoglu si Yavas sa fie candidatii comuni la functia de vicepresedinte. Dupa anuntarea candidaturii sale, Kilicdaroglu a declarat ca sefii fiecaruia dintre celelalte cinci partide din coalitia de opozitie vor deveni candidati la functia de vicepresedinte împreuna cu Imamoglu si Yavas, în ciuda faptului ca opozitia încearca sa elimine acest rol, daca reuseste sa preia puterea. "Masa noastra este masa pacii si a fraternitatii. Noi, Alianta Natiunii, vom conduce Turcia consultându-ne, prin consens", a declarat el. Observatorii se tem însa ca dezbinarea - aratata public - în rândul coalitiei de opozitie formate din sase partide nu va face decât sa-l avantajeze pe Erdogan înaintea unor alegeri controversate, pe care, scrie Reuters, multi le considera a fi cele mai importante alegeri din istoria de 100 de ani a republicii. POPULARITATEA LUI ERDOGAN SE MENTINE LA COTE RIDICATE Fost functionar public, Kilicdaroglu ar putea profita de anii de criza economica si de inflatia în crestere, precum si de cutremurele devastatoare de luna trecuta din sudul tarii, care au adus critici la adresa reactiei statului. Cu toate acestea, unii se îndoiesc ca fostul economist - plin de energie, care a urcat în ierarhie ca luptator împotriva coruptiei - îl poate învinge pe Erdogan, cel mai longeviv lider al Turciei, a carui carisma în campanii a contribuit în decursul carierei lui la obtinerea a peste zece victorii în alegeri. Co-liderul partidului prokurd turc HDP, al treilea partid ca marime din parlament, dar care nu face parte din coalitia opozitiei, a declarat ca îl va sustine pe Kilicdaroglu dupa discutii "clare si deschise". "Asteptarea noastra clara este o tranzitie catre o democratie puternica. Daca putem cadea de acord asupra principiilor fundamentale, l-am putea sustine în alegerile prezidentiale", a declarat luni Mithat Sancar. Chiar si înainte de cutremure, Erdogan si-a vazut popularitatea scazând pe fondul unei crize a costului vietii în care inflatia a urcat pâna la 85-. Dar vineri, sondajele de opinie pareau sa indice ca Erdogan si Partidul AKP îsi pastreaza în mare parte sprijinul. Erdogan nu s-a confruntat niciodata cu o amenintare electorala serioasa de când partidul sau a câstigat alegerile în 2002. De atunci, el a modelat din ce în ce mai mult Turcia în functie de viziunea sa - o societate pioasa si conservatoare si o putere militara regionala asertiva. Opozitia a cooperat mai strâns de când a reusit în 2019 sa preia controlul asupra Istanbulului, Ankarei si a altor orase mari de la AKP în alegeri. Constienta ca nu are sanse de reusita decât daca este unita si prezinta un candidat unic, opozitia s-a angajat sa revoce puternica presedintie executiva creata de Erdogan, sa readuca Turcia la democratia parlamentara si sa restabileasca independenta unei banci centrale care a pus în aplicare cerinta presedintelui de a mentine rate scazute ale dobânzilor, ceea ce a dus la crestere economica, dar a prabusit lira si a alimentat inflatia. Astfel, alegatorii vor decide la 14 mai nu numai cine conduce Turcia, ci si cum este guvernata, încotro se îndreapta economia sa si ce rol poate juca pentru a atenua conflictul din Ucraina si Orientul Mijlociu.
