Ne plictisim oare prea repede de viața bună și cuminte? Se ascunde în genomul nostru instinctul de a ne înnoi periodic „nebuniile”? Ne plictisim la comediile romantice și ne grăbim să (re)vedem un film horror, cu sângele țâșnind din ecran direct pe fețele noastre? Ori, cum ziceau frecvent bunicii noștri, ni s-a urât cu prea-binele și dorim să mușcăm zdravăn din țărână, pentru a avea și noi niscai „acțiune”? Articolul Omul e schimbător ca… istoria apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
