Oxigenul reprezinta aproximativ 21- din aerul de pe Terra, restul atmosferei noastre fiind alcatuit în principal din azot. Iar majoritatea fiintelor vii - inclusiv oamenii - au nevoie de oxigen pentru a supravietui, informeaza Reuters. Vecinul planetar al Terrei, ofera o cu totul alta poveste. Atmosfera sa densa si nociva este dominata de dioxid de carbon - 96,5- -, prezentând cantitati mai mici de azot si gaze reziduale. Oxigenul este aproape absent. De fapt, având în vedere ca Venus primeste mult mai putina atentie stiintifica decât alte planete, precum Marte, detectarea directa a oxigenului sau a ramas pâna acum o operatiune dificila. Folosind un instrument aflat la bordul observatorului aeropurtat SOFIA - o aeronava Boeing 747SP modificata pentru a transporta un telescop în infrarosu în cadrul unui proiect comun al NASA si al Centrului Aerospatial German -, oamenii de stiinta au detectat în premiera oxigen atomic într-un strat gazos subtire, care este intercalat între alte doua straturi ale atmosferei venusiene. Ei au observat ca acest oxigen atomic - alcatuit dintr-un singur atom de oxigen - difera de oxigenul molecular, care consta din doi atomi de oxigen si care este respirabil. Cercetatorii au reusit o detectare directa a oxigenului mai întâi pe partea lui Venus orientata spre Soare - acolo unde acesta este produs în atmosfera - si l-au detectat apoi si pe partea opusa Soarelui, unde fusese observat anterior de un telescop terestru din Hawaii. Venus se roteste mult mai încet decât Pamântul. "Atmosfera lui Venus este foarte densa. Compozitia ei este, de asemenea, foarte diferita de cea a Pamântului", a declarat fizicianul Heinz-Wilhelm Hubers, de la Centrul Aerospatial German, autorul principal al studiului publicat în revista Nature Communications. Atmosfera groasa de pe cea de-a doua planeta de la Soare capteaza caldura într-un efect de sera fugitiv. "Venus nu este ospitaliera, cel putin nu pentru organismele pe care le cunoastem pe Pamânt", a adaugat fizicianul german. Oxigenul este produs pe partea diurna a planetei de radiatiile ultraviolete ale Soarelui, care descompun dioxidul de carbon si monoxidul de carbon din atmosfera în atomi de oxigen si alte substante chimice, au declarat cercetatorii. O parte din oxigen este apoi transportata de vânturi catre partea nocturna a planetei Venus. "Aceasta detectare a oxigenului atomic pe Venus este o dovada directa a actiunii fotochimiei - declansata de radiatia solara UV - si a transportarii produselor sale de catre vânturile din atmosfera lui Venus", a declarat astrofizicianul si coautorul studiului Helmut Wiesemeyer, de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie din Germania. "Pe Pamânt, stratul de ozon stratosferic care ne protejeaza viata reprezinta un exemplu binecunoscut pentru o astfel de fotochimie'', a adaugat Helmut Wiesemeyer. Pe Venus, exista un strat de nori care contin acid sulfuric si ajung pâna la o înaltime de aproximativ 65 km deasupra suprafetei planetare, cu vânturi ce au forta unui uragan si care sufla în directia opusa rotatiei planetei. La aproximativ 120 km deasupra suprafetei, vânturi puternice sufla în aceeasi directie cu rotatia planetei. S-a constatat ca oxigenul era concentrat între aceste doua straturi feroce, la o altitudine de aproximativ 100 km. S-a constatat ca temperatura oxigenului varia de la aproximativ minus 184 de grade Fahrenheit (minus 120 de grade Celsius) în partea luminata a planetei pâna la minus 256 de grade Fahrenheit (minus 160 de grade Celsius) în partea întunecata. Metodele utilizate anterior pentru a detecta oxigenul venusian pe partea diurna au fost indirecte, bazate pe masuratori ale altor molecule în combinatie cu modele fotochimice. Venus, cu un diametru de aproximativ 12.000 km, este putin mai mica decât Pamântul. În sistemul nostru solar, Pamântul se afla confortabil în "zona locuibila" din jurul Soarelui - distanta considerata nici prea aproape, nici prea departe de o stea pentru a putea gazdui viata, Venus fiind aproape de limita interioara, iar Marte aproape de marginea exterioara a acestei zone. "Ne aflam înca la începutul întelegerii evolutiei lui Venus si a motivelor pentru care aceasta planeta este atât de diferita de Pamânt", a declarat Heinz-Wilhelm Hubers. AGERPRES
