Un eveniment editorial: publicarea volumului "Lumea ca o zi de vineri. Din jurnalul unui preot misionar" (Editura Doxologia, Iasi, 2021). Nu e putin lucru sa publici azi o carte cu binecuvântarea Parintelui Mitropolit Teofan al Moldovei si Bucovinei si cu un cuvânt înainte entuziast al lui Andrei Plesu, care constata ca în paginile lucrarii se împleteste "cu atâta naturalete cateheza cu libertatea spirituala, cu surpriza (nearoganta) a interpretarii, cu experienta de viata si, când e cazul, cu umorul" (p. 10). Dar, când este vorba de Parintele Ioan-Florin Florescu, pe mine - din 1997, de când l-am cunoscut - nu ma mai mira nimic. În sensul bun, curat. Precum sunt "uimirea si cutremurul" (p. 55), cele care ne tin vii în Biserica. Cine i-a urmarit blogul - "Jurnal scotian" - între 2018 si 2021, nu va regreta sa-i reciteasca textele, de data aceasta imprimate pe hârtie tipografica. Nu doar pentru ca ele sunt revazute de autor, ci si pentru modul în care sunt desfasurate - aparent, fara o logica anume -, ca pietre îmbinate pe un drum stravechi, ce conduce spre un tarâm înca neatins deplin. Întreg volumul e surprinzator. Chiar si titlul e menit sa ridice multe sprâncene, chiar si de la frunti burdusite de teologie: "Lumea ca o zi de vineri". Cum adica? Iata cum: "Din Vinerea Mare, rastignirea Sa n-a mai încetat niciodata. (...) O lume încremenita într-o zi de vineri, spre care privesc mereu ochii lui Iisus. O coborâre într-un infern în care se cânta Bach. Un nesfârsit Paste al Crucii în asteptarea Pastelui Învierii" (p. 112). Precum titlul, si cartea e ca o zi. O zi cu Parintele Ioan-Florin Florescu. O zi cât un an liturgic. De la Boboteaza la Craciun si de la cuvinte ale Domnului la viata Sfântului Nicolae, pe toate le întelegi altfel. Nu diferit - altfel; parca-s noi toate, desi cunoscute. "Daca n-am iertat, nu ni se va ierta nici noua (Matei 6, 15), dar nu ca razbunare a lui Dumnezeu, ci pentru ca, nestiind ce este iertarea adevarata, vom fi incapabili sa o primim pe a noastra, chiar atunci când o vom astepta cel mai mult" (p. 97). Credinta se naste doar din iubire, ca "miscare a inimii", iar nu "direct din legi si dogme", precum "credinta fanaticilor" (p. 62). "Milostenia are, inevitabil, constiinta superioritatii, mila are doar constiinta dragostei de frate. Milostenia este pomana, mila crestina este pomenire" (p. 90). Doctor în Filologie si autor de studii de traductologie biblica, Parintele Florescu este printre putinii teologi de azi care are autoritatea de a rascoli sensurile adânci, nealterate ale cuvintelor Sfintei Scripturi: "Nu-mi ramâne decât sa sper ca, într-o zi, o noua traducere a Bibliei se va afla printre prioritatile Bisericii noastre, ca sa nu mai suparam auzul lui Dumnezeu cu talmaciri neîndemânatice" (p. 108). Iata si "un exemplu de opacitate semantica a traducerii la infinitele subtilitati ale Logosului" (p. 131): "Caci la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta" (Luca 1, 37) ar fi, într-o traducere "cu un pic de grija la stil": "Nimic din ce s-a spus nu va fi fara puterea lui Dumnezeu" (p. 131). De unde si teribila concluzie: "Nimic nu exista pâna nu este spus" (p. 132). O zi cât istoria recenta a României. Una în care inima sângerânda a Parintelui Florescu ne aduce aminte de Regele Mihai sau de Lucian Pintilie, de exodul "românilor de pretutindeni" sau de Mitropolitul Iosif de la Paris. În care îti amintesti de orele în care se spunea ca "tirania în tara noastra a luat sfârsit" (p. 216) sau te poti alerta privind "tipul de progresism care practica interzicerea opiniilor contrare programului sau si dreptatea ostracizarii celor incomozi ideologic" (p. 74). O Românie care vrea sa uite de greutati si necazuri macar de sarbatori. Dar, când "peste doua sute de mii de copii din România traiesc în saracie", "Sfântul Nicolae nu este o sarbatoare a ghetelor pline, ci o amintire a picioarelor goale" (p. 211). O zi tesuta din fulgurante evocari autobiografice. Parintele Florescu nu se sfieste sa se arate si ca ucenic neîndemânatec în fata staretului (duhovnicului) sau, Parintele Clement, si ca pastor de suflete care mângâie, învata, mustra - "crucea ta o sa fie abia atunci când ai sa duci nenorocirea altuia, nu pe a ta" (p. 110) -, dar stie si când sa dea zece lire unui betiv sa-si ia o sticla de vin bun - gest spontan ce l-a transformat pe acel om într-unul "nelipsit de la slujbe", dându-i încredere sa gaseasca, ulterior, un "serviciu stabil" si "o casa decenta" (p. 89)! O zi cât o poveste. Iar har de povestitor ca la Parintele Florescu mai rar gasesti: "love story", "fata a carei zi de nastere era în fiecare duminica", "trei mii patru sute cincisprezece zile", "brunetica". Sau "pilda samarineanului milostiv care nu se mai arata", cu a sa amara concluzie: "Dar cred ca mai multa nevoie este de tâlhari pocaiti, decât de samarineni închipuiti" (p. 182). Cartea o puteti, asadar, citi într-o zi sau într-un an (veti identifica usor paginile corespunzatoare fiecarui moment din calendar). E o calatorie în care nu e neaparat sa fiti de acord cu Parintele Florescu. Nici el nu e de acord cu voi tot timpul, asa ca sunteti chit, din start. Dar, aprobator sau nu, miscând ceva în cele dinauntru ale inimii sau clatinând din cap a neîncredere, cu siguranta nu va veti mai satura ascultându-l. E enervant de captivant!
