De peste trei decenii traim într-o perpetua perioada de instabilitate politica, cumulata si cu o inconsecventa în plan economic într-un timp de rapide schimbari. Cine a tinut pasul, cine a avut deschiderea catre viitor, a investit cu cap, a mers înainte si a progresat, cine nu, a ramas de caruta, cum este cazul României, care nu a reusit nici sa se adapteze, nici sa-si vada interesele. Si totul a pornit de la instabilitatea politica si administrativa, de la orgolii si incompetenta! Daca la presedinti stam bine, în sensul ca fiecare si-a dus mandatul ori mandatele la capat, la prim ministri, doar Italia pare sa ne fi întrecut! Din decembrie 1989, s-au succedat la Palatul Victoria nu mai putin de 18 prim ministri, cu 34 de guverne. Doar trei dintre acestia au avut mandate complete, în rest, de la câteva luni, la maxin un an, doi, trei. Ce fel de politica, ce fel de strategie, ce predictibilitate! Unde si când sa se mai nasca un gând de viitor, eventual îndraznet? Ce sa mai vorbim de consescventa în politica economica si sociala ori în cea de educatie si învatamânt! Sa luam câteva exemple! La Cultura am avut 33 de ministri, la Finante 31, la Educatie 29, la Sanatate 27. Sper ca am numarat bine si chiar daca am gresit cu unul sau doi, numarul lor nu schimba cu nimic sustinerea ideii de mai sus. Mai adaugam ca, la putere a fost si stânga, si dreapta, aproape un numar egal de ani. Rezultatul? O tara distrusa economic, cu un nivel de trai extrem de scazut, o tara care s-a împrumutat permanent, astfel ca am depasit 50 la suta din PIB, o tara care se situaeza pe ultimele locuri în Europa la aproape toate capitolele si a carei voce nu se mai aude în sistemele si institutiile europene. La sfârsit de an 2021 ne-am urat multe, am sperat si înca mai speram ca anul 2022 va fi mai bun, ca Guvernul îsi va face datoria asa cum a promis, ca va rezista presiunilor si chiar se va apuca de reforme. Sper sa nu ajungem si anul acesta la concluzia ca: speranta moare ultima! Nu stiu daca o fi mult sau o fi putin, dar acest Guvern va avea la poarta, la usa, în conturile Bancii Nationale 30 de miliarde de euro de la UE, la care mai adaugam miliardele noastre, din impozite si taxe. Spre binele tarii, ma rog sa-i cheltuiasca cu cap si eficient. Din nefericire, când privesc în urma, nu vad nimic bun, iar înainte înca sunt nori si ceata. Eu înca mai sper ca va veni si ziua în care soarele va rasari si pentru noi, trezindu-ne din “somnul cel de moarte”!
