Regimul de la Beijing descrie modelul sau de societate si guvernare drept un „socialism cu caracteristici chinezesti”; putem oare gasi indicii privind felul în care ar putea arata o potentiala viitoare „lume chinezeasca” uitându-ne la maniera în care China a organizat si controleaza obsesiv actualele jocuri olimpice? Foto: Press Pool/ GettyImages Într-o fotografie din august 2008, îl vedem pe liderul chinez de atunci, Hu Jintao, alaturi de fostul presedinte american, George W. Bush (singurul presedinte al Statelor Unite care a participat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice în strainatate) însotit de sotia sa, Laura Bush, în fruntea unui grup de alti lideri mondiali în drum spre un banchet oferit de gazde în cinstea acestora. Undeva, la marginea din dreapta a fotografiei, îl zarim si pe Vladimir Putin. În 2008, Statele Unite si celelalte tari occidentale au folosit prilejul Olimpiadei pentru a saluta ascensiunea impresionanta a Chinei pe scena mondiala. O China în care vedeau un pilon solid, important, al ordinii internationale liberale croite de America în perioada postbelica, o ordine consolidata, se parea definitiv, la sfârsitul Razboiului Rece. Nu era chiar totul roz. Existau critici la adresa Beijingului pentru represiunea din Tibet, însa, de pilda, în cazul Hong Kong-ului era respectat tratatul semnat cu Marea Britanie, intrat în vigoare la 1 iulie 1997. Iar multi erau încredintati ca tendinta de liberalizare din China, poate chiar catre democratie, era inevitabila. Ei bine, actualele Jocuri Olimpice se desfasoara sub cu totul alte auspicii. Un editorial din Wall Street Journal scoate în evidenta masura în care China si lumea s-au schimbat între anul 2008, când Beijingul a gazduit Olimpiada de vara, si cel de astazi, 2022, când tot Beijingul este gazda ultimei Olimpiade de iarna. Între timp, economia Chinei a crescut de trei ori, Rusia a încorporat Crimeea, iar tandemul Moscova - Beijing, secondat de Iran si alte state revizioniste, precum Coreea de Nord, contesta deschis si tot mai agresiv ordinea internationala de sorginte americana. În plan economic, China este în acest moment principalul partener comercial al tarilor din Africa si al majoritatii celor din Asia, America de Sud sau chiar din Europa. Inclusiv în cazul unor aliati traditionali ai Americii, ca Australia sau Coreea de Sud. În cazul ultimei tari, schimburi comerciale cu China le-au depasit pe cele combinate cu Statele Unite si Japonia. Dar si în plan ideologic. Si Rusia, si China contesta modelul democratiei liberale sustinând ca „modelul lor guvernare” raspunde mai bine interesului lor national. În plus, Beijingul a devenit mai ales în timpul pandemiei, mult mai agresiv fata de orice pozitii exprimate de tari, organizatii, corporatii sau persoane, care considera ca i-ar leza interesele. Contenciosul cu Lituania fiind cel mai recent exemplu. Imensa sa forta economica îi ofera un instrument redutabil de presiune din acest punct de vedere. Acest tip de comportament agresiv îl vedem si acum la Jocurile Olimpice. Niste Jocuri Olimpice stranii cu putini spectatori în tribune, toti selectionati de regim, si cu nici unii din afara tarii. Cu controale draconice în baza unui utopic demers cu obiectivul Covid-zero. O Olimpiada desfasurata în interiorul unei bule. E vorba de „cele mai controlate jocuri olimpice din istorie”, o descriere care pare cât se poate de potrivita. Regimul de la Beijing a extins tehnicile de supraveghere în masa utilizate curent în tara asupra sportivilor si vizitatorilor din afara. Oricine merge la Olimpiada trebuie sa încarce pe smartphone o aplicatie, My2022, în teorie din ratiuni legate de pandemie, pentru a i se monitoriza „sanatatea si deplasarile”. Exista însa suspiciuni destul de serioase ca ratiunile reale sunt departe de a fi benigne, asa ca FBI i-a sfatuit pe americanii care vor merge în China sa-si lase acasa telefoanele mobile sau notebook-urile, sa utilizeze doar dispozitive temporare pentru a evita sa fie astfel monitorizati. Si senatorul american Ben Sasse îi sfatuieste pe participanti sa stearga My2022 si cere Apple si Google sa o scoata din magazinele lor de aplicatii fiind încredintat ca aplicatia nu este nimic altceva decât un instrument de spionaj utilizat de chinezi. „Vor fi niste Jocuri Olimpice dintr-o noua era”, declara pentru Wall Street Journal presedintele unui grup din Washington, specializat în analiza de risc, „Mai triumfalist în design si în ton. Mesajul Chinei este: suntem aici, obisnuiti-va cu asta”. De altfel organizatorii au tinut sa precizeze ca între timp statutul si imaginea Chinei în lume s-au schimbat semnificativ. Asa ca, desi sloganul favorit al lui Xi Jinping face trimitere la „o comunitate mondiala care sa împartaseasca un viitor comun” nu e deloc greu de ghicit ca China se vede, în acord cu vechiul sau statut imperial de „regat de mijloc”, situat între cer si pamânt, în mijlocul unui astfel de aranjament global. O dovada este si faptul ca un membru al Comitetului Olimpic de Organizare al Chinei a avertizat sportivii ca ar putea fi pedepsiti pentru gesturi de natura politica sau pentru critici la adresa regimului de la Beijing, ceva ce era greu de imaginat în anul 2008 al primei olimpiade de la Beijing. Poate ca asta nu este neaparat o mare surpriza, dar faptul ca un avertisment similar a fost adresat de catre Comitetul International Olimpic ar trebui sa ridice serioase semne de întrebare. Este înca o dovada a prapastiei care exista între discursuri precum cel tinut de Thomas Bach, presedintele CIO, la ceremonia oficiala de deschidere a Jocurilor, cu trimiteri la principii înalte si înfratirea oamenilor de pe planeta, si realitatea de pe teren. „Jocurile care au fost concepute pentru a promova întelegerea internationala au devenit un exercitiu de impunere a valorilor autoritare ale Chinei”, observa cotidianul Wall Street Journal întrebându-se cum vor reactiona mass media occidentale, în particular televiziunea NBC care a platit $12 miliarde pentru drepturi exclusive asupra transmisiunilor de la Jocurile Olimpice pâna în 2032. Va fi NBC un „vehicul de propaganda pentru modelul superior de societate si guvernare chinezesc” ignorând „întâmplarile” neplacute legate de Hong Kong, Taiwan sau uighuri? Raspunsul este previzibil. Lamuritoare ar putea fi chiar o postare pe Twitter a unui producator MSNBC în care mentioneaza boicotul diplomatic american si japonez motivat de „asa-zisele încalcari ale drepturilor omului din China”. Problema e ca o buna parte dintre canalele mediatice importante din America apartin unor corporatii precum Disney, Viacom, Amazon sau Bloomberg, care au interese majore în China ceea ce le face sa aiba grija sa evite sa irite regimul de la Beijing care a devenit tot mai agresiv si mai intolerant fata de punctele de vedere care nu-i convin. Acesta este contextul în care Vladimir Putin s-a dus la Beijing folosind prilejul oferit de participarea la ceremonia de deschidere a actualei olimpiade pentru o întâlnire cu Xi Jinping, principalul sau aliat în confruntarea cu Occidentul, în principal cu Statele Unite. Lasând în urma o Europa care se straduieste sa înteleaga cum se va finaliza criza ucraineana. Vladimir Putin a fost cu siguranta cea mai reprezentativa figura politica care a venit sa asiste la ceremonia de deschidere a Olimpiadei, pe fondul unui extins boicot diplomatic occidental. Însa mai trebuie totusi mentionata si alte prezente semnificative, cea a printului de coroana saudit, Mohammed bin Salman, liderul de facto al tarii, alaturi de alti sefi de stat din regiunea Orientului Mijlociu, cei din Egipt, Qatar si Emiratele Arabe Unite. Un semnal al influentei în crestere al unei Chine, vazuta a fi în ascensiune, într-o regiune în care influenta americana este în declin. De altfel, din dorinta de a nu irita China si alti aliati al Americii si-au trimis totusi reprezentanti la Beijing, desi nu au avut o reprezentare la vârf. De pilda, pentru Coreea de Sud a venit presedintele Marii Adunari Nationale. Nu lipseste nici Antonio Guterres, Secretarul General ONU, organizatie care a avut grija sa amâne de multa vreme un raport privind situatia uighurilor din regiunea Xinjiang. E greu sa nu vezi în toate acestea un semn a ceea ce Moscova si Beijingul descriu drept un proces de reconfigurare a sferelor de putere si influenta la nivel global. Întâlnirea la vârf Putin - Xi, a 38-a a celor doi lideri, a fost o buna ocazie pentru a se pune de acord asupra pasilor de facut în continuare în confruntarea lor deschisa cu Vestul, în principal cu Statele Unite. Îi regasim de altfel într-o declaratie comuna, neobisnuit de lunga, care poate fi considerata mai degraba un amplu document de pozitie si de actiune comuna, Rusia si China subliniaza înca din titlu ca „relatiile internationale intra într-o noua era”, o trimitere destul de limpede si explicita la obiectivul de de-americanizare a lumii sprijinit de cele doua mari puteri, vorbind despre un proces în curs de „redistribuire a puterii”. Tonul din documente si din cel al declaratiilor facute dupa întâlnirea celor doi lideri confirma ceea ce o serie de diplomati occidentali descriu drept o perceptie tot mai raspândita la Beijing, si probabil si la Moscova, aceea ca Occidentul, America, se afla într-un declin ineluctabil si nu este departe momentul în care tarile lor, Rusia si mai ales China, vor fi cele care vor domina scena globala.
