Magistratii ieseni l-au facut scapat pe un evazionist acuzat de producerea unui prejudiciu de 17 milioane lei. Pe parcursul procesului, judecatorii au amânat dezbaterile si pronuntarea de atâtea ori, încât raspunderea penala a inculpatului s-a prescris. Condamnat în prima instanta la 8 ani de închisoare, acum el se poate apuca linistit din nou de „treaba”. Fiscul trebuie sa se multumeasca cu sechestrul formal pus pe „bunurile prezente si viitoare” pentru a-si recupera paguba. Marius Stanescu a fost trimis în judecata în 2021, dupa o ancheta care durase sase ani. Ieseanul din Grajduri, administrator al unei firme specializate în comertul cu ridicata de carne, era acuzat de efecturea unor achizitii fictive de la mai multe firme, în valoare totala de 26,1 milioane lei. Inspectorii fiscali evaluasera un prejudiciu de 16,98 milioane lei, reprezentând TVA si impozit pe profit neplatit. Procurorii au stabilit însa un prejudiciu de doar 5,5 milioane lei. Magistratii Tribunalului nu s-au grabit prea mult sa înceapa judecata. Dosarul a fost întregistrat în martie 2021, dar abia în octombrie a avut loc o prima sedinta. A fost dispusa amânarea dezbaterilor, ca inculpatul sa-si poata pregati apararea. În noiembrie, a fost dispusa o noua amânare, ca inculpatul sa aiba timp sa studieze dosarul împreuna cu aparatoarea desemnat din oficiu. La urmatorul termen de judecata, Stanescu a cerut o amânare pentru a-si angaja totusi un aparator. Solicitarea i-a fost aprobata, dar în ianuarie 2022, inculpatul era singur. Stanescu se gândise ca oricum voia sa-si recunoasca fapta asa cum era prezentata în rechizitoriu, iar în aceste conditii nu avea rost sa mai cheltuiasca bani si pentru avocat. Dezbaterile nu au putut avea loc, întrucât aparatoarea din oficiu avea COVID si se afla în izolare. În februarie, a fost rândul lui Stanescu sa se îmbolnaveasca, asa ca a fost dispusa o noua amânare. În martie 2022, chiar inculpatul a cerut sa fie judecat repede. Era deja închis pentru o alta fapta, urmând sa intre în discutia comisiei de liberare dupa doua luni. Daca procesul se termina în doua luni, pedepsele s-ar fi contopit si ramânea în continuare dupa gratii. Nu mai trebuia sa iasa din penitenciar si ulterior sa revina. „Instanta aduce la cunostinta inculpatului ca prezenta cauza nu poate fi finalizata într-un termen de doua luni, având în vedere ca, în conformitate cu dispozitiile legale, termenul pentru redactarea si pronuntarea hotarârii este de maxim 120 de zile, si exista si o cale de atac, care poate fi exercitata sau nu, motiv pentru care nu se poate da o solutie definitiva în doua luni”, i-au explicat judecatorii. Oricum, dezbaterile s-au amânat iar. Stanescu pierduse numarul de telefon al avocatei din oficiu si nu mai luase legatura cu ea de doua luni. Avea timp înca o luna sa-si studieze dosarul la arhiva Tribunalului. Nu a facut-o, pentru ca era în carantina din cauza COVID. În aprilie, a cerut un nou termen de arhiva, pentru a studia dosarul cu avocata. Trecuse deja un an de când dosarul ajunsese la Tribunal, dar înca nu fusese deschis. În sfârsit, în luna mai s-a ajuns la judecarea propriu-zisa a dosarului. Stanescu a reiterat faptul ca îsi recunoaste fapta, deci poate fi judecat în procedura simplificata. S-a mai discutat pe marginea altui dosar în care acesta era inculpat, la Bihor, pentru aceeasi fapta. S-a dispus iar amânarea, pentru depunerea de înscrisuri, printre care rechizitoriul emis în dosarul de pe rolul Tribunalului Bihor. La înca patru termene s-a discutat în ce masura faptele din rechizitoriul întocmit la Bihor sunt aceleasi sau nu, deci daca nu cumva Stanescu urma sa fie judecat din nou pentru acelasi lucru. În octombrie, Stanescu a cerut acordarea unui nou termen, pentru a se pune în discutie prescriptia raspunderii penale. Înalta Curte de Casatie si Justitie tocmai avea pe rol mai multe cauze implicând decizia Curtii Constitutionale din mai, referitoare la prescriptie. Din nou, dezbaterile au fost amânate. În noiembrie, avocata lui Stanescu a cerut direct constatarea prescriptiei. Reprezentantul Ministerului Public s-a opus: termenul era de 10 ani si urma sa se împlineasca în mai 2023. Era înca timp pentru o condamnare. Instanta a fost de acord si a stabilit ca în decembrie sa fie pronuntata sentinta. În decembrie, judecatorii si-au dat seama ca nu au avut înca timp de deliberare. La fel în ianuarie, februarie si martie. Sentinta a fost pronuntata abia pe 5 aprilie 2023. La un an dupa ce Stanescu îsi recunoscuse fapta si ceruse sa fie judecat mai repede, Tribunalul îl condamna la 8 ani de detentie. Sentinta era însa una formala. Când a fost în sfârsit pronuntata de magistratii Tribunalului, era clar ca Stanescu nu va mai putea fi condamnat definitiv. Sentinta Tribunalului nu era definitiva, inculpatul având dreptul sa o conteste. Oricât de rapide ar fi fost procedurile în fata Curtii de Apel, tot nu era timp ca într-o luna sa fie pronuntata sentinta definitiva. Asa s-a si întâmplat. Pe 4 mai anul trecut, când a avut loc primul termen de judecata a apelului, Stanescu a cerut direct amânarea. Primise citatia vineri, 28 aprilie. Fusese weekend, apoi zilele libere de 1 si 2 mai, deci nu avusese când sa-si angajeze un aparator. Oricum, nu mai era dispus acum sa-si recunoasca fapta. Voia sa demonstreze ca ar merita o reducere a pedepsei. Procurorul de sedinta s-a opus amânarii dezbaterilor, dar a fost inutil. Instanta a decis acordarea unui nou termen. În iunie, meciul era deja jucat. Termenul de prescriptie se împlinise pe 12 mai. Totusi, mingea a mai fost plimbata de-a latul terenului o vreme. La dosar fusese depusa o noua cerere de amânare, de catre avocatul lui Stanescu, fiind atasata si o adeverinta medicala. Inculpatul insista sa fie asistat de avocatul ales, care îi cunostea cazul, asa ca dezbaterile s-au amânat. Judecatorii au acordat un termen generos, stabilind ca judecata sa aiba loc la sfârsitul lui septembrie, dupa trei luni. Oricum, nu mai avea importanta. În septembrie, avocatul lui Stanescu a cerut constatarea prescriptiei. Clientul sau nu mai tinea neaparat sa-si demonstreze nevinovatia. Oricum, dezbaterile nu au durat foarte mult. Stanescu a aratat ca mai fusese închis pentru evaziune comisa în aceeasi perioada, acum procurorii mai gasisera niste facturi false si îl voiau condamnat din nou, desi era vorba în esenta de aceleasi fapte. Considera ca platise deja, „fata de Dumnezeu si fata de lege”. La urmatorul termen de judecata, în noiembrie, magistratii Curtii de Apel au amânat pronuntarea. Apoi a izbucnit protestul grefierilor, ceea ce a prilejuit doua noi amânari. Marti, judecatorii s-au pronuntat. Au constatat prescriptia raspunderii penale si deci încetarea procesului penal, inculpatul urmând sa ramâna în libertate. Formal, a fost obligat la plata catre Fisc a prejudiciului de 5,5 milioane lei stabilit de procurori. Sentinta nu a identificat însa niciun fel de bunuri apartinând inculpatului si care sa poata fi vândute pentru recuperarea banilor.
