Esecul din Harghita a confirmat faptul ca Poli trebuie sa-si schimbe radical lotul daca vrea sa atace promovarea Politehnica Iasi s-a facut de râs în ultima deplasare din sezonul 2021-2022 al Ligii a II-a de fotbal. Sâmbata, iesenii au cedat la scor de neprezentare la Miercurea Ciuc si au ramas pe prima pozitie de deasupra locului care duce la baraj. Esecul din Harghita are si o parte buna, si anume confirma ca actualul lot al Politehnicii este extrem de departe de cum ar trebui sa arate o trupa care ataca promovarea. Duelul cu liderul grupei A a play-out-ului i-a adus, teoretic, cu picioarele pe pamânt pâna si pe cei care se iluzionau ca Poli nu a irosit aiurea un an întreg si ca pentru sezonul urmator mai e nevoie doar de câteva transplanturi. Sugestiv pentru nivelul actual al Politehnicii este modul în care piesele de baza ale apararii, rutinatii Plamada si Serediuc, au reactionat la ultimele doua goluri. Iar daca mai adaugam ca Okan a confirmat ca este lent, iar Kouadio si Ilie – cruzi, e limpede ca Iasul nu are cum sa se bata pentru Liga I cu defensiva actuala, Brânza, nici el de calibru, având alte interventii care au limitat scorul. Probleme uriase sunt si la mijloc, acolo unde lucrurile au scârtâit tot sezonul. Kamara, care da senzatia ca vrea sa învete dansuri moldovenesti pe teren, cu câte doi pasi la dreapta si la stânga, a aratat doar ca a fost la un nivel ridicat. Acum, el este bun cu pustii de la Braila si Calarasi, nu si în duelurile cu un decar ca Jebari, care l-a eclipsat pe omologul lui iesean, harnicul dar excesiv de nervosul Fr. Cristea. Cum nici Muratovic nu a aratat mai nimic, Pop e prea fraged, iar cu Maries sau Chiorean lucrurile sunt de mai mult timp limpezi, la fel cum sunt si situatiile accidentatilor Puscas si Stan, Poli ar trebui sa se apuce de cautat de urgenta mijlocasi daca nu vrea sa cheltuiasca aiurea o multime de bani si în campionatul urmator. Întariri sunt absolut necesare si în atac. Camara, în regres pe final de sezon, se va întoarce la Botosani, iar Plohotniuk apare bine la finalizare însa iroseste prea multe ocazii. Tragând linie, e treaba multa de facut în Copou
