Cum se vor raporta robotii la civilizatia si istoria umanitatii? La cultura noastra si bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început sa le ignoram? La limbajul, la traditiile si la trairile noastre? Vom putea comunica într-un fel cu ei altfel decât formal? Nu demult, Elon Musk, cofondatorul companiei Tesla, si-a exprimat opinia ca într-un viitor nu prea îndepartat oamenii vor deveni simple animale de companie ai robotilor. Conform lui Musk, acesta e viitorul care ne asteapta. Cu alte cuvinte, robotii vor poseda un grad de inteligenta atât de avansat încât omul nu va avea posibilitatea sa comunice cu ei. Ne-am obisnuit cu ideea ca doar materia biologica, ajunsa la un anumit stadiu de dezvoltare, poseda inteligenta si, bineînteles, constiinta. Însa iata ca în zilele noastre ipoteza aceasta tinde sa fie data peste cap. În fiecare zi traim un acut sentiment de nesiguranta legat de faptul ca în materia anorganica se pot stoca mult mai multe informatii decât în materia cenusie a fiintelor biologice. Si acest fapt, ne creeaza în organism o stare de alerta ce creste pe masura ce noua stiinta si noua tehnologie progreseaza. Acum a devenit din ce în ce mai limpede ca inteligenta artificiala e capabila nu numai sa stocheze cele mai diverse informatii, dar sa le si proceseze într-un timp mult mai scurt decât inteligenta umana. Si faptul acesta iarasi ne nelinisteste. Ne gândim ca totusi, indiferent de performantele obtinute de IA, omul e superior, fiindca poseda sentimente si constiinta. Nu ne punem însa întrebarea daca la un moment dat si aceasta inteligenta, prin acumulare si procesare de informatii, ar putea, la un moment dat, sa posede emotii, simturi si chiar constiinta. De altfel, daca stam sa ne gândim mai bine, trupul nostru nu-i altceva decât o carcasa care adaposteste si hraneste spiritul. Dar poate ca spiritul nu are nevoie neaparat de o carcasa biologica pentru a se dezvolta? Între organic si anorganic spiritul poate alege unde sa se manifeste. Plecând de aici, trebuie sa ne punem întrebarea ce sunt, în fond, constiinta si ratiunea, si tot ce se numeste viata... Nu de mult, cercetatorii din industria IT erau preocupati sa copieze si sa stocheze pe anumite medii de stocare toate informatiile legate de psihicul uman, inclusiv sa copie acele informatii ce tin nu numai de constient, ci si de subconstient si de inconstient. Cu alte cuvinte erau preocupati sa stocheze si sa multiplice toate datele legate de eul nostru profund. Nu stiu în ce masura au reusit sau nu. Numai simplul fapt ca si-au propus sa faca acest lucru trebuie sa ne puna pe gânduri. Nu ma întrebati de ce. Puteti trage si singuri concluziile necesare. Odata ce acest transfer ar deveni posibil, atunci psihicul uman ar putea fi transferat în memoria oricarui robot, care astfel ar dobândi datele unei fiinte înzestrate nu numai cu intelect, ci si cu constiinta si un anumit comportament. Practic am putea produce roboti având diverse prototipuri umane, mult mai înzestrate decât noi. A sosit timpul sa ne trezim din adormire. Va trebui sa ne adaptam la noua realitate si la noile schimbari ce vin în avalansa peste noi. Va trebui sa devenim altfel de fiinte ca sa putem supravietui. Probabil ca inteligenta artificiala, în ciuda tuturor reglementarilor de folosire a ei si a semnalelor de alarma trase în mass media si în sfera politica, o sa dobândeasca puteri sporite în viitor, astfel ca, vrem sau nu vrem, omul va deveni atât de dependent de masinile hiper-inteligente create de el, încât întreaga lui existenta va depinde de ele. El va deveni o simpla jucarie în mâna robotilor creati de el. Dar ce grad de inteligenta vor poseda robotii? De câte ori inteligenta lor va fi mai mare decât cea a omului? De zece, de douazeci, de o suta, de o mie de ori sau chiar mai mult? Între noi si roboti va fi o diferenta probabil la fel de mare ca între un câine, o pisica si un om. Sau poate ca între o insecta si un om. Având astfel de capacitati, cum se vor raporta robotii la civilizatia si istoria umanitatii? La cultura noastra si bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început sa le ignoram? La limbajul, la traditiile si la trairile noastre? Vom putea comunica într-un fel cu ei altfel decât formal? Cum li se vor parea operele lui Homer, Dante, Petrarca, Shakespeare, Eminescu, Caragiale sau Eugen Ionescu? Cum vor percepe, de pilda, Simfonia a 9-a si întreaga muzica lui Beethoven sau Concertele Brandenburgice ale lui Johann Sebastian Bach? Cum vor percepe muzica lui Mozart, Ceaikovski sau Enescu? Poate ca simfoniile marilor compozitori ai lumii, în urechile lor, nu vor suna diferit decât suna astazi un târâit de greier ascuns în iarba. Articolul face parte din seria „Trebuie sa ne temem sau sa ne bucuram de dezvoltarea AI?”, tema de meditatie propusa de redactie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârsitul anului 2023. Nichita Danilov este scriitor si publicist
