Cu toate poticnelile, piata libera pare pregatita sa puna mâna pe lopata si sa sape mormântul lui Putin. Colacul de salvare al Kremlinului ramâne sectorul energetic, acolo unde impunerea si respectarea sanctiunilor tin exclusiv de vointa politica. La mai bine de doua luni de la începutul invaziei în Ucraina, putine multinationale s-au retras complet din Rusia. Daca Occidentul se iluziona cu un blitzkrieg economic împotriva Moscovei, acesta a esuat, la fel cum s-a ales praful de neutralizarea în trei zile a Kievului, visata de Putin. E drept, sanctiunile economice majore dictate de Washington si Bruxelles, prin care Rusia îsi pierde treptat accesul la finantare pe pietele externe, au bataie lunga, nu se astepta nimeni la miracole peste noapte. Dar „atacul” prin retragere a investitorilor privati ar fi trebuit, cel putin în teorie, sa lase gauri în tesutul social rus, în decurs de câteva saptamâni. Pentru fiecare familie speriata de bombe în asediul Kievului, o familie speriata de somaj, la Moscova. Asa ar fi fost fair, dar nu s-a întâmplat. Potrivit site-ului dontfundwar.com, dintre marile companii straine prezente în Rusia, 338 continua sa opereze în statul agresor, pe ici pe colo renuntând la noi investitii. Alte 107 companii si-au redus capacitatile de productie/oferire servicii, în timp ce 662 de jucatori mondiali au anuntat ca îsi suspenda activitatea sau pleaca definitiv din Rusia. Vorba vine definitiv. Daca ar fi închis pe loc „pravalia”, economia rusa ar fi resimtit imediat impactul. În realitate, chiar si gigantii care au întrerupt imediat activitatea continua sa plateasca salarii angajatilor trimisi acasa, fie în întregime, fie doua treimi din leafa, respectând legislatia rusa (un fel de somaj tehnic). Spre exemplu, cei 62.000 de rusi care lucrau la McDonald’s si cei 15.000 salariati ai IKEA stau de doua luni acasa pe banii americanilor si suedezilor si fac binging pe canalele rusesti de propaganda (ca Netflix a plecat). Altfel spus, munca - „niet”, distractie - „haraso”. De altfel, un articol publicat la sfârsitul saptamânii trecute de slate.com arata ca multi rusi care lucreaza pentru companii straine sunt relativ optimisti privind siguranta locurilor de munca. Nu pentru ca le va da statul job-uri, ci pentru ca nu constientizeaza ca la un moment dat vor fi concediati pe bune. Au mai stat în doua rânduri în somaj tehnic pe timpul pandemiei, mai stau câteva luni acasa acum, dar situatia se va rezolva. De ce nu constientizeaza? Pentru ca, se deduce din raspunsurile lor, acesta e mesajul primit de la managerii companiilor respective. Activitate suspendata, mergeti acasa, va platim mare parte din salarii, mai vedem ce se întâmpla. Asa ca de ce ar intra în panica... E ca si cum Putin ar fi platit temporar doua treimi din cazarea refugiatilor ucraineni, si, în functie de cum decurge invazia, s-ar fi aratat dispus sa le reconstruiasca la un moment dat casele. De unde teama investitorilor straini de a trânti usa în nas Rusiei si a fugi unde vad cu ochii? Raspunsul facil, promovat de conducerile companiilor si acceptat de media, e costul financiar imens al unei retrageri în pripa. În fapt, un studiu realizat pe 600 de companii listate la bursa si expuse la piata rusa, publicat marti, în Washington Post, demonstreaza contrariul. Firmele care s-au retras din Rusia au avut în ultimele doua luni randamente în crestere cu 4-, cele care si-au suspendat operatiunile cu intentia de a pleca rapid au crescut cu 3-, în vreme ce companiile care au spus „pas” cu gândul de a ramâne au pierdut 2,2- din capitalizare, iar cele care fac afaceri „as usual” sunt pe minus cu 5.5-. Acest trend nu a fost influentat, cum s-ar putea crede, nici de marimea investitiei, expunerea pe piata rusa, nici de sectorul economic în care activau companiile. Concluzia studiului e ca, în mod misterios (n. edit.), pietele financiare au recompensat companiile curajoase si i-au sanctionat pe „lasi”. Daca aceasta analiza, oarecum contraintuitiva, va fi confirmata de cifre si în urmatoare doua-trei luni, înseamna ca Rusia va putea fi distrusa economic fara ca restul lumii sa sufere prea mult. Ca o musculita de otet lipita de tricou si de care scapi cu un bobârnac. Cu toate poticnelile, piata libera pare pregatita sa puna mâna pe lopata si sa sape mormântul lui Putin. Colacul de salvare al Kremlinului ramâne sectorul energetic, acolo unde impunerea si respectarea sanctiunilor tin exclusiv de vointa politica.
