E regionarea poloneza un model de bune practici? (continuare) La finalul textului de saptamâna trecuta enumeram patru voievodate mai putin performante în sistemul administrativ polonez: Lubuskie, Opole, Subcarpatia sau Kielce. Toate aceste entitati sunt teritorii interstitiale, fara o consistenta identitara puternica, aflate sub incidenta unor centralitati superioare, situate în exteriorul limitelor administrative. Resedintele acestora au dimensiuni mai modeste (între 120 si 196 de mii de locuitori - cf. recensamântului din 2021) si au generat aglomeratii urbane cu o talie medie (140-300.000 de locuitori), situate în sistemul urban polonez pe nivelul tertiar, dupa capitala si metropolele regionale consolidate (Cracovia, Wroclaw, Poznan, Lodz, Katowice si Gdansk) sau cele aflate în emergenta (Lublin, Szczecin, Bydgoszcz si Bialystok). Sunt mai putin stabile din perspectiva demografica, iar din punctul de vedere al PIB-ului pot fi considerate insule de saracie în raport cu vecinatatile. Din perspectiva identitara, cea mai pestrita regiune e Lubuskie. E alcatuita din teritorii ce au apartinut vechilor landuri germane Bradenburg (aproximativ jumatate din teritoriu), Sileziei Inferioare sau Pomeraniei de Vest. Compromisul teritorial a fost realizat prin împartirea functiei administrative între cele doua centralitati mai importante: Zielona Góra (140 de mii locuitori) si Gorzów Wielkopolski (120 mii locuitori în orasul central si 146 de mii în aglomeratia urbana). Prin înfiintarea voievodatului centrat pe Opole (127 de mii de locuitori în orasul central, peste 155 de mii în aglomeratia urbana) s-a recunoscut administrativ un teritoriu interstitial în vechea teritorialitate a Sileziei. O Silezie intermediara, aflata sub incidenta a doua centralitati superioare din perspectiva scalara - Wroclaw (Silezia Inferioara) si Katowice (Silezia Superioara). Voievodatul este un compromis teritorial, o atitudine amabila aratata minoritatii germane, care daca s‑ar fi regasit în componenta celor doua Silezii traditionale, plecând de la premisa procentuala a pragurilor de reprezentare, nu ar fi reusit sa acceada în consiliile voievodale. Cu ceva peste 900.000 de locuitori, acest voievodat e cel mai mic din Polonia. Alaturi de Lubuskie, Opole e una dintre cele mai putin performate regiuni ale vestului Poloniei din punct de vedere demografic si economic. Kielce e de asemenea un voievodat d’entre deux, aflându‑se sub incidenta unei duble polarizari: cea a Cracoviei si cea a Varsoviei. Desi în Polonia medievala apartinea entitatii teritoriale Małopolska, repetatele modificari de frontiere, ce au surprins orasul si zona sa când sub controlul tarist, când sub cel al Vienei, i‑a imprimat o teritorialitate distincta si o anumita autonomie teritoriala în raport cu cele doua mari orase poloneze mentionate. Resedinta are 187 mii de locuitori si aproximativ 280 de mii, împreuna cu suburbiile. Desi e o regiune a carei dimensiune e relativ importanta (peste 2 milioane de locuitori), Subcarpatia e un interstitiu între doua centralitati superioare în istoria devenirii teritoriale - Cracovia si Liov (Ucraina). Oras galitian în perioada moderna, Rzeszów (196 mii locuitori în orasul central, 300 de mii în aglomeratia urbana), capitala voievodatului, e un pol secundar în sistemul urban al sudului Poloniei, fiind centrat functional pe Cracovia. Daca voievodatele Kielce si Subcarpatia ar fi fost atasate voievodatului Cracoviei, conform liniilor teritoriale de forta descrise de potentialul de interactiune, atunci acest construct teritorial ar fi fost de departe cea mai mare entitate administrativa regionala a Poloniei. Regionalizarea poloneza poate fi considerata un model de bune practici în Europa central‑estica, fiind si singurul exemplu din aceasta parte a UE. Având o populatie de doua ori mai mare decât România, si media dimensiunii demografice a voievodatelore importanta - aproape 2,4 milioane de persoane, asemanator mediei demografice a regiunilor de dezvoltare din România. În comparatie cu Franta si Germania, acest nivel e redus de mai bine de doua ori. Mediana e mai modesta, de 2,1 milioane de locuitori. Acest ecart important între cele doua valori centrale e dat de prezenta în sistemul administrativ polonez a unor regiuni a caror talie e destul de redusa, dupa cum am vazut. Aceasta ar fi unul dintre cele doua puncte slabe ale configuratiilor voievodale propuse. Cel de‑al doilea punct slab al reformei poloneze este delestarea nivelului NUTS3 de cea mai mare parte a semnificatiei sale administrative. Acest fapt s‑a repercutat negativ asupra dinamicii unor centre urbane ce au pierdut calitatea de resedinta de voievodat, si asta în conditiile în care sistemul urban polonez e mai stabil decât cel românesc. În cazul unei reforme administrative în România e necesar sa conservam nivelul NUTS3 ca nivel teritorial, asemanator modelelor de bune practici din zona occidentala a Europei: Spania, Franta, Italia sau Germania. Regiunea nu trebuie sa însemne anihilarea complete a judetelor, ci doar crearea unui nou cadru teritorial pentru acestea, util unei strategii de dezvoltare la un nivel ierarhic superior si de evolutie în tandem. Însa, reforma administrativa poloneza exceleaza în ceea ce priveste nivelul supralocal LAU1 - powiat‑ul. E un model pe care ar trebui sa‑l urmam. George Turcanasu este lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultatii de Geografie si Geologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
