Nu e de mirare ca migratia a devenit în tarile occidentale o tema electorala. Specialistii se asteapta, la alegerile pentru Parlamentul european, la o ofensiva a dreptei si a extremei drepte. Buna parte din populatie este excedata de criminalitatea în crestere, de sentimentul de nesiguranta, fenomene a caror cauza e gasita si în migratia necontrolata. „Campania electorala pentru alegerile europene din 2024 a început la Lampedusa”, scrie Étienne Grenelle în numarul de saptamâna aceasta al revistei Le Point. Afirmatia nu priveste România, care este pâna acum ferita de fenomenul imigratiei masive. În tarile occidentale însa, chestiunea se pune în mod acut. În micuta insula italiana Lampedusa, aflata la 200 de kilometri de coasta tunisiana si unde traiesc sase mii de locuitori, au acostat în ultimele zile 400 de ambarcatiuni ce transportau peste 10000 de africani. Autoritatile de pe insula sunt depasite, premierul Giorgia Meloni cauta solutii, tarile europene, Franta în primul rând, dau din colt în colt, obligate sa aleaga între discursul demagogic al stângii si discursul realist al dreptei. Franta, asadar, e într-o situatie foarte delicata. Mai multe tari africane – Mali, Burkina-Faso, Niger – s-au desprins de sub palaria protectoare a Parisului si au dat frâu liber ranchiunelor anticolonialiste. Dar foarte multi africani din aceste tari vin în Franta si vor sa se stabileasca acolo, atrasi în primul rând de nivelul de viata si de avantajele asigurarilor sociale. Printre ei, un mare numar de tineri. În 2022, numarul minorilor neînsotiti care au ajuns în Franta a crescut cu 65-. Am comentat pe larg aici, în urma cu aproape patru ani, o carte a americanului Stephen Smith intitulata Navala catre Europa. Profesor la Universitatea Duke, Smith nu e în nici un caz un „reactionar”, dimpotriva, profilul lui e mai curând al unui om de stânga. E însa lucid si are curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Problema, spune el, este înainte de toate una demografica: în 1885 Africa numara 100 de milioane de locuitori (Europa – fara Rusia – avea 275 de milioane), astazi în Africa traiesc 1,3 miliarde de oameni, dintre care un miliard în Africa sub-sahariana. Nigeria avea 40 de milioane de locuitori în 1960, astazi are 180 de milioane. 40- din populatia africana are mai putin de 15 ani. Proiectiile sunt si mai nelinistitoare. În 2050 în Uniunea Europeana vor trai 450 de milioane de persoane, în Africa 2,3 miliarde, dintre care doua treimi cu vârste sub 30 de ani. Din 2007 încoace, doua milioane de africani au venit în Europa, alaturându-se celor noua milioane care locuiau deja acolo (în 1960 erau doar sase sute de mii). Rusii si chinezii s-au infiltrat în Africa, dar fara sa genereze o ameliorare sensibila a conditiilor de trai. Putem anticipa, fara riscul de a gresi, ca Sudul sarac va continua sa fie atras de Nordul bogat. Nu e de mirare, asadar, ca migratia a devenit în tarile occidentale o tema electorala. Specialistii se asteapta, la alegerile pentru Parlamentul european, la o ofensiva a dreptei si a extremei drepte. Buna parte din populatie este excedata de criminalitatea în crestere, de sentimentul de nesiguranta, fenomene a caror cauza e gasita si în migratia necontrolata. Chiar si imigrantii stabiliti de multa vreme în tarile de adoptie sunt mefienti fata de imigrantii de data recenta. Problema Islamului este si ea una foarte complicata, nu o putem expedia aici în câteva cuvine. As aminti doar ca scriitorul Jean Raspail e autorul unui roman profetic, Tabara sfintilor, aparut în 1973 si anuntând în mod tulburator ceea ce se întâmpla astazi la Lampedusa si în alte locuri. Doamna Chantal Delsol, filozof cunoscut, a publicat zilele trecute un articol în care compara situatia cu care Europa se confrunta în momentul de fata cu caderea imperiului roman. Atunci, cei socotiti „barbari” au lovit necrutator în civilizatia romana, profitând si de faptul ca dintre romani multi se desconsiderau pe ei însisi, vazând în navalitori sansa unui sânge proaspat. Societatea europeana de astazi, obosita si aflata sub presiunea ideologie woke, nu este si ea, la rândul ei, o prada usoara? Sa nu uitam însa, scrie Chantal Delsol, ca daca Imperiul roman de apus a fost distrus, el a renascut în Imperiul de rasarit si în civilizatia bizantina. Europa are, totusi, avantajul ca poate învata din lectiile istoriei. Sa speram ca o va face. Alexandru Calinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic literar si scriitor
