La începutul documentarului vedem cum cei de la Metallica închiriaza un studio pentru a înregistra noul lor album, dar si ca "sa traim spartan, simplu". La un moment dat si-au asumat si o misiune/ viziune ("mission statement") în care se spune, între altele: "Ne-am adunat sa producem albumul vietii. De-a lungul drumului nostru colectiv si individual, uneori prin durere si conflict, am descoperit ce înseamna familia". Cei doi lideri ai trupei, James Hetfield si Lars Ulrich, apar în mai multe secvente alaturi de sotiile lor si de copii. Lars, sot si tata a doi copii, se apuca si de pictat, gândindu-se la ceea ce va fi dupa Metallica. Dupa sase luni de tratament la dezintoxicare, James transmite trupei prin Kirk "ca familia e prioritatea lui, deocamdata, si ca are nevoie de timp sa stea cu familia lui înainte sa se întoarca la cealalta familie - adica la noi". Apoi, acelasi James scrie si o scrisoare publica în care se regaseste acest adevarat strigat: "aleg sa traiesc"! Abia la 14 luni de la începerea filmarilor pentru documentarul de care vorbim, James se alatura din nou formatiei sale, cu o regula autoimpusa: sa lucreze în studio doar de la ora 12 la ora 16. Imaginea de tip dur a vocalistului Metallica se prabuseste cu totul în ochii fanilor, când permite sa fie filmat cum asista la ora de balet a fetitei sale, pe care apoi o îmbratiseaza ca un tata fericit. James Hetfield: "Ma straduiesc din greu sa fiu un sot si un tata cât se poate de bun. Si sa fiu un om cât mai bun. Nu vreau sa pierd nimic din ceea ce am. Stiu ca totul ar putea disparea cândva. Asta e viata. Am renascut total. Privesc viata cu alti ochi si... Bautura si celelalte prostii de care ma tineam erau foarte previzibile si plictisitoare. Eu cautam ceva palpitant. Dar rezultatul era mereu acelasi. Ma trezeam a doua zi într-un pat, fara sa stiu cine e persoana de lânga mine, beat, mahmur peste poate, si aveam si un concert de tinut. Rezultatul era mereu acelasi. Acum, viata e palpitanta. Nu stii ce urmeaza sa se întâmple când esti lucid si traiesti în prezent". Apoi se deschide si mai mult, explicând care este una dintre cauzele problemelor sale: "Parintii mei s-au despartit când aveam 12-13 ani. Mama a murit când aveam 16 ani. Am crezut ca singurul lucru care îmi ramasese era muzica. Obsesia mea de a tine totul sub control e cauzata de frica mea de a nu fi abandonat. Mi-e teama sa ma atasez de oameni. Nu stiu cum s-o fac". Dar James se mai confrunta si cu un alt "monstru": furia. Puscariasilor aflati în Penitenciarul San Quentin din statul California le marturiseste: "Furia e un sentiment cu care m-am luptat toata viata. Daca nu aveam muzica în viata mea, era posibil sa fiu si eu aici... sau mort. Iar eu... prefer sa fiu în viata". De altfel, noul album realizat în timpul documentarului va primi numele de "St. Anger" ("sfânta mânie") descrisa drept "o furie sanatoasa", una care "sa nu ma controleze". În 2014 apare si o continuare a acestui documentar, un fel de recapitulare a primului episod si o evaluare a impactului acestuia la public. În acest al doilea episod, James Hetfield explica titlul "Some Kind of Monster": "Când ego-ul scapa de sub control, apare un soi de monstru". Cel mai lipsit de egoism se declara (iar documentarul confirma acest lucru) chitaristul Kirk Hammett: "Nu sunt o persoana egoista. De fapt, mi-am petrecut o mare parte din timp încercând sa-mi micsorez orgoliul cât mai mult. E parte din credinta mea. Încerc sa fiu un exemplu de altruism pentru ceilalti". Când doreste sa se linisteasca, Kirk se retrage în mijlocul naturii, la ferma lui din Carolina de Nord, "fara stres si fara nimeni si nimic care sa-mi aduca aminte de trupa. Vad realitatea asa cum este". A nu se întelege gresit: articolul nu este nicidecum o pledoarie pentru Metallica si cele descrise mai sus nu-i recomanda pe membrii trupei ca fiind modele de urmat. Am vrut doar sa punctez ca si astfel de oameni aflati pe culmile gloriei au framântari si preocupari firesti, întelegând ca nu au, de fapt, nimic daca nu au pace, buna întelegere, libertate fata de vicii si, mai ales, o familie în sensul deplin al cuvântului. La intrarea în studioul în care înregistrau, membrii trupei au pus la un moment dat mesajul: "Intrarea e credinta". Eu ma rog ca, la un moment dat, sa si afle credinta. Credinta cea adevarata.
