Dr. Manuela Predila, medic primar obstetrica-ginecologie la Maternitatea Bucur din Capitala, a postat pe Facrebook un text emotionant despre ce înseamna îngrijirea gravidelor cu COVID-19 si despre cum lucrul în aceasta atmosfera, în care ”treci prin salile de nasteri si vezi cum se degradeaza starea mamei si fatului si intri în urgenta sa scoti un prematur pentru a da o sansa ambilor”, ar schimba perceptiile, ar face sa ne întelegem mai bine unii pe altii si am deveni mai buni. ”Ar merita ca fiecare dintre noi sa lucreze macar o garda, o saptamâna, o luna, numai cu pacienti COVID. Ar merita sa vada cum intri cu orele în zona rosie si nu stii când iesi. Cum fiecare mamica internata are propriile întrebari iar tu nu mai ai suflu dupa ore si ore în sir în zona rosie cu costumul PPE. Cum treci prin salile de nasteri si vezi cum se degradeaza starea mamei si fatului si intri în urgenta sa scoti un prematur pentru ca sa dai o sansa ambilor”, scrie medicul. Predila vorbeste si despre cum între timp, în afara de ceea ce ai internat deja, vin simultan 2- 3 urgente obstetricale COVID si nu stii cu care sa intri mai repede în sala de operatie, iar în timpul operatiei colegul mai tânar mâna a doua " spune: "Ametesc, mi-e greata, se învârte pamântul cu mine, puteti sa deschideti un pic geamul ? Simt ca îmi pierd cunostinta", vum nu iti permiti sa simti ca si tie îti e rau, cum primesti telefoane si telefoane de la prieteni si colegi cu gravide testate pozitiv care vor sa vina " la un control " sa vada ”daca sunt bine”, cum treci prin ATi sa vezi pacientele cu forma critica, mame , lauze ... asezate în pronatie, obnubilate, cum vâjâie oxigenul la fluxuri imense, cum ti se spune ca ”S-a terminat Remdesivirul, ce facem.? Cui îi dam ultima doza?", cum leoarca si fara suflare intri 5 minute sub dus si sari ca suna telefonul - garda , sala de nasteri, sala de operatii, cum vezi cum se ivesc zorii si nimeni din garda ta nu a pus geana pe geana de 24 de ore, cum predai o garda la fel de plina ca a ta, într un flux care pare ca nu se mai termina, cum ajungi acasa si cazi lat fara sa mai stii daca e zi sau noapte, cum când te dezmeticesti si încerci sa scrii ce simti iti curg lacrimile pur si simplu , izvor. ”Ar merita sa traim fiecare un pic din ceea ce traieste celalalt. Cu siguranta, atunci ne-am întelege mai bine unii pe altii. Si cu siguranta am deveni mai buni”, conchide medicul.„
