Daca de astazi, printr-un miracol, politicienii si expertii în educatie ar începe cu adevarat sa faca se preocupe de scoala româneasca, tot ar mai fi nevoie de minimum 15 ani ca efectele asupra societatii sa fie resimtite.  Un copil care a primit o educatie de slaba calitate si care ajunge, de exemplu, analfabet functional la maturitate nu e ca o piesa din metal pe care, daca ai gresit-o, o dai la topit si faci alta. „Defectiunile” provocate unui tânar de o scoala cu cadre didactice fara vocatie si cu dotari de secol XIX sunt, de cele mai multe ori, pe viata.  Efectele negative se simt zeci de ani. Dovada clara o avem astazi, când pandemia de coronavirus a confirmat ca o tara needucata este o tara moarta. Din pacate, de prea multe ori, de sute si de mii de ori, la propriu. Asadar, daca dorim ca România sa nu se piarda de tot si daca vrem sa ajunga, macar în deceniul urmator, o tara real europeana, trebuie chiar de azi sa insistam pe educatie. Prin fapte.  Din pacate, vedem realitatea politica e pe dos. Presedintele Klaus Iohannis si-a asumat o strategie nationala numita frumos „România educata”, menita sa schimbe societatea „la orizontul anului 2030”. Documentul, realizat cu implicarea a numerosi specialisti si organizatii din domeniul educatiei, a ajuns însa doar o adunatura de foi de hârtie, cu scop exclusiv electoral, uitata într-un sertar de la Cotroceni.  Presedintele are alte preocupari acum decât „sa sustina reasezarea societatii pe valori, dezvoltarea unei culturi a succesului bazate pe performanta, munca, talent, onestitate si integritate”, cum scrie în descrierea proiectului. Acum prioritare sunt vânzarea functiilor catre politicieni plagiatori, analfabeti, cu diplome cumparate, care si-au construit cariera nu pe performanta, ci pe trafic de influenta, nu pe onestitate, ci pe minciuna, nu pe integritate, ci pe coruptie.  Copiii nu mai intereseaza pe nimeni din noua guvernare uselista a tarii. Iar copiii din mediul rural, copiii de la tara, nici nu exista pentru presedintele României. Asta desi situatia scolilor din comune este sub orice critica, dupa cum o recunoaste chiar maretul proiect girat de Klaus Iohannis. 50- dintre unitatile scolare cu personalitate juridica se afla în mediul rural. Acestea au 80- dintre toate structurile arondate scolilor din România.  Dar, scrie în „România educata”, doar 43,9- dintre elevi învata în unitati cu spatii adecvate, pentru ceilalti procesul educational având loc în scoli supraaglomerate sau sub utilizate. Bibliotecile scolare lipsesc în 60- dintre scolile primare sau gimnaziale din mediul rural, comparativ cu 20- din mediul urban. Laboratoarele lipsesc în 72- dintre unitatile de învatamânt secundar din mediul rural. Despre celebrele „toalete din curte” nu mai amintim, problema, ieftin de rezolvat, e înca prezenta.  Infrastructura scolara din mediul rural nu este demna decât în putine cazuri de secolul XXI si nu exista perspective prea mari sa fie modernizata în anii urmatori, având în vedere ca, asa cum am spus mai sus, singura preocupare a presedintelui României, ale PNL si ale PSD este doar împartirea ciolanului.  Aparuse o speranta de modernizare o data cu aprobarea PNRR, dar sunt sceptic ca banii europeni destinati scolilor si reformei din educatie vor mai ajunge la destinatari, cât timp PNL si PSD nu vor sa îndeplineasca obiectivele asumate în fata Comisiei Europene.  România educata e periculoasa pentru politicienii care traiesc doar din combinatii în culise si din coruptie. Acestia prefera o tara condusa cu o sticla de ulei si un kilogram de faina.  În timpul acesta, peste 35- dintre copiii din România se afla în risc de saracie sau de excluziune sociala, cea mai mare rata din Uniunea Europeana. Iar „mediul rural ramâne defavorizat în privinta ratei de participare la educatie, în special, la nivelul învatamântului gimnazial”. O spune chiar proiectul abandonat al lui Klaus Iohannis.   Marius BODEA Senator USR PLUS de Iasi

Citește articolul complet pe Ziarul de Iasi