Dupa Sarbatorile de iarna când casa a fost ornata cu ”de toate”, un pic de mininimalism nu strica. Unii îl considera rece, neînsufletit, deprimant si plictisitor, altii îl numesc “acasa”. Aproape toate articolele despre stilul minimalist încep cu celebra vorba englezeasca “Less is more” (“Mai putin înseamna mai mult”), si, într-adevar, este un motto definitoriu pentru a-l caracteriza în putine cuvinte. Rezultatul minimalismului nu depinde neaparat de folosirea unor metode elaborate, tehnologie avansata sau materiale specifice, ci doar de un proces rational si simplu, rezultatul putând fi remarcat cu usurinta. Ramificatie a designului contemporan sau modern, stilul minimalist se defineste printr-un decor aerisit si luminos, realizat din forme simple, geometrice, curate si linii drepte, care nu tolereaza mobilierul masiv si excesul de culori. Minimalismul s-a impus în designul interior la începutul secolului al XX-lea si reprezinta curentul care a reusit sa elibereze interioarele caselor de obiectele inutile si de excesul de ornamente sau zorzoane, care dau senzatia de aglomerare. Putinele piese de mobilier trebuie sa fie multifunctionale si practice, poate tocmai de aceea minimalismul este preferat de persoanele moderne, tinere, dinamice care aleg sa se înconjoare doar de obiecte de prima necesitate si nimic în plus. În schimb, nu este recomandat colectionarilor de obiecte marunte si iubitorilor de mici detalii sau numeroase obiecte decorative. Designerii sustin, însa, ca acest stil reprezinta mult mai mult: este o stare de spirit, o viziune asupra vietii si a spatiului în care locuim. Culorile neutre în tonuri de gri, bej, verde, alb si negru, combinatii monocrome, nuantele reci si contrastul închis-deschis, toate urmaresc crearea unei senzatii de intimitate, relaxare, de amplificare si aerisire a spatiului. Peretii, de regula zugraviti în alb, trebuie sa aiba personalitatea lor, motiv pentru care se foloseste tapetul (pe unul sau mai multi pereti), sau zugravirea unui perete în alta culoare, fiind preferate nuantele deschise ale spectrului cromatic. Lumina este una dintre principalele aspecte ale minimalismului. Directa, indirecta, difuza, sub forma de puncte care pot mari spatiul, acoperind un zid, reflectând culorile, rasfrânta asupra anumitor obiecte de mobilier, tablouri si elemente decorative sau accentuând un anumit traseu, lumina confera o impresie de destindere si profunzime. Ferestrele, prin care ar trebui sa patrunda cât mai multa lumina naturala, foarte importanta în amenajarea minimalista, capata o nota personala printr-o decorare adecvata. Se folosesc, în general, materiale cât mai transparente si deschise la culoare. Mobilierul minimalist, practic, simplu, multifunctional si rasfirat, nu ar trebui sa ocupe prea mult loc. Scaunele cu rotile, taburetele, mesele si paturile mobile cu forme neobisnuite, dulapurile care pot îngloba sau chiar ascunde aparatura tv si audio, spatiile zidite în pereti în loc de dulapuri, canapele si fotoliile în linii drepte si culori neutre fara imprimeuri, rafturile în loc de biblioteci vor da spatiului un aspect curat si aerisit, de open-space. Singura cerinta este „respectul” acordat calitatii materialelor si simtul delimitarii spatiului. Pardoseala - În stilul minimalist se practica renuntarea la covoare si mochete, în favoarea parchetului lacuit sau vopsit în nuante neutre. Chiar si în bai si bucatarii, acest stil propune folosirea gresiei care imita parchetul. Sunt folosite materiale ca betonul, sticla si inoxul în combinatie cu materiale naturale ca lemnul, piatra si pielea. Elementele decorative, aproape absente, sunt de factura moderna, cu unele cu tendinte „avangardiste”. Doar o pânza abstracta, o vaza mare, de colectie, doar o fructiera pe o polita sau pe masa din living. Uitati de perne si pernute, reviste aruncate oricum, poze, statuete sau obiecte ornamentale. Mergeti pe un look minim, dar nu steril. De fapt, exista o linie foarte fina între interioarele minimaliste rapitoare si monotonia plictisitoare, iar cea mai mare provocare a acestui tip de design este arta de a ramâne pe partea cea buna a acestei linii. Minimalismul, în forma sa cea mai adevarata, uraste “nimicul”, dar iubeste “necesarul”!
