„În ultimă instanţă, administraţia derulează un act de corupere a limbii şi, mai ales, a sensului ei. Da-ul devine nu. Cele două antonime se combină dizgraţios, funcţionând ca un fel de nu-da ori da-nu.” Colegul păru, fugitiv, luminat de o revelaţie. „Mă gândesc”, adăugă el imediat, „că, pe cererile oficiale, ar fi mai corect, din unghi lingvistic, să se scrie ceva bizar, o amestecătură între da şi nu, de genul nd, dn sau, mai coerent fonetic (am uitat să precizez că amicul e un fonetician remarcabil, n.m.), du, na, au, ua, an, ud.” Articolul Limbaj administrativ apare prima dată în Ziarul de Iaşi - liderul presei ieşene.
