De la înfiintarea sa în 1895, bienala de arta de la Venetia a fost amânata doar de 2 ori: prima data în 1944, pe fondul celui de-al Doilea Razboi Mondial, iar a doua oara din cauza pandemiei. Astfel, bienala de arhitectura a avut loc în 2021 în loc de 2020, decalând programul celor doua bienale, care se desfasoara intercalat. Mai târziu cu un an decât ar fi trebuit, deschiderea bienalei de arta a avut loc în perioada 20-22 aprilie (fata de 8-10 mai în 2019), confirmând tendinta organizatorilor de a muta evenimentul cât mai aproape de începutul anului. Intitulata The Milk of Dreams (Laptele Viselor), bienala este curatoriata de Cecilia Alemani, prima italianca (e drept, stabilita în New York) care primeste aceasta oportunitate. The Milk of Dreams (orig.: Leche del sueño) este numele unei carti pentru copii a artistei suprarealiste Leonora Carrington, scrisa în anii ‘50 si publicata pentru prima data în 2012, în care lumea este reînchipuita, schimbata, reconfigurata constant prin intermediul imaginatiei, dar care ridica semne de întrebare despre sine si structurile unei identitati stabile. În urma conversatiilor cu artistii carora le-a propus sa faca parte din expozitie, Cecilia Alemani a configurat trei teme principale: reprezentarea corpurilor si metamorfozele lor, relatia dintre indivizi si tehnologie, respectiv legatura dintre corpuri si Pamânt. În toiul discutiei despre postumanism si provocarile modului în care ne imaginam fiinta umana, curatoarea a avut grija sa aleaga lucrari în care granitele dintre corp (muntant, hibrid, fragmentat sau transfigurat) si obiect au fost transformate. O tema recurenta în selectie este influenta tehnologiei asupra fiintei umane, fie ca e vorba de repararea si îmbunatatirea ei constanta, fie ca atinge preocuparile legate de pericolul inteligentei artificiale scapate de sub control. Alti artisti prefigureaza sfârsitul antropocentrismului (lumii care pune fiinta umana pe primul loc) si propun o comuniune între organic si anorganic, precum si cu fiintele non-umane si planeta, în speranta unei „re-vrajiri a lumii” (re-enchantment of the world). Sandra Mujinga Într-o încercare de a diminua rolul masculin, central pâna acum în istoria artei, din cei peste 200 de artisti selectati de Alemani marea lor majoritate sunt femei, trans sau non-binari, provenind din 58 de tari. Lucrarile lor sunt împartite în cele doua locatii traditionale ale bienale: pavilionul central din Giardini si prima parte a uriasului spatiu pus la dispozitie de fosta fabrica de armament, Arsenale. Expozitia este punctata de 5 spatii marcate inclusiv prin culoare, adevarate capsule ale timpului care, în ciuda dorintei de a crea un dialog între diverse generatii de artisti si temele comune abordate, prin modul de prezentare si includerea a numeroase lucrari istorice, duc cu gândul la un demers mai degraba muzeologic decât contemporan. Acest aspect face destul de abrupta trecerea spre celelalte zone si, poate si din aceasta cauza, parerile celor mai multi specialisti cu care am discutat sau care au scris despre bienala converg spre o comparatie defavorabila între expozitia centrala actuala si cele din editii anterioare. Simone Leigh Merita mentionata o foarte puternica prezenta româneasca: Andra Ursuta si Alexandra Pirici beneficiaza de spatii importante în pavilionul central din Giardini. Andra Ursuta, care a avut lucrari si la editia din 2019, revine cu o serie de sculpturi pe cât de seducatoare pe atât de tulburatoare, unele dintre ele realizate dupa mulaje ale propriului corp. Situate în a doua încapere de la intrarea în pavilion, lucrarile româncei stabilite în New York si reprezentate de David Zwirner, unul dintre cei mai puternici galeristi din lume, s-au bucurat de un succes constant, fiind în centrul atentiei vizitatorilor si mentionate în recenziile de specialitate. Andra Ursuta Andra Ursuta Alexandra Pirici, cealalta artista (cu o importanta practica în dans si coreografie) din România prezenta în expozitie, are un proiect asemanator cu cel care a facut ca toata lumea artei sa vorbeasca despre Pavilionul României de la bienala din 2013 („O retrospectiva imateriala a Bienalei de la Venetia”). Intitulat Encyclopedia of Relations (Enciclopedia relatiilor), lucrarea presupune interactiuni între o serie de performeri care se misca, danseaza sau cânta pentru a forma sculpturi vii, în moduri care pot fi combinate si reconfigurate la infinit. Alexandra Pirici Într-o încercare de a diminua felul în care piata de arta profita de prezenta artistilor selectati în expozitia principala, organizatorii au decis anul acesta sa elimine de pe etichetele lucrarilor numele galeriilor care au contribuit cu bani la realizarea lor. Totusi, cine e interesat poate gasi numele acestora online, iar cele mai importante galerii au avut grija sa organizeze expozitii cu artistii reprezentati în diverse palazzo-uri din Venetia, pentru a monetiza atentia de care se bucura acestia în rândul colectionarilor si directorilor de institutii prin includerea lor în bienala. Barbara Kruger (Saptamâna viitoare urmeaza partea a doua a relatarii, despre pavilioanele nationale) George Plesu este manager cultural, presedintele Asociatiei AltIasi
