Cu totii am auzit ca partenerii ar trebui sa fie unul pentru celalalt si la bine, si la rau. Cercetarile au scos în evidenta un fapt paradoxal si anume ca relatia de cuplu devine mai stabila atunci când partenerii stiu sa-si gestioneze starea de bine. Gestionarea binelui este, de fapt, un factor mult mai important într-o casnicie decât gestionarea raului. E secretul unui mariaj de lunga durata. Însa nu toti oamenii sunt capabili de a se conecta reciproc în cuplu pentru vestile bune. Cristina DANILOV „Uite cum sta treaba în casatorie, domnisoara. Tu, sa zicem, pâna la nunta ai 100 de probleme nerezolvate. El, la nunta voastra, vine la pachet cu alte 100 de probleme. Ca e vorba de nereusitele în cariera, datorii, un frate recidivist, fiecare are problemele lui stiute si nestiute! Casatorindu-va, cele 100 de probleme ale lui si cu cele 100 tale fac 200. Prin urmare, 100 de probleme ale tale, cu ale lui 100, fac alte 200. Adunând totul la un loc, câte probleme ati avea de rezolvat în casnicie? 400 de probleme dintr-un foc! Desigur, mi-a spus profesorul, pe un ton îngaduitor, unde exista bunatate, exista întotdeauna rezolvare.” Cu siguranta în 1988, când purtam aceasta discutie despre casatorie cu profesorul meu de filosofie, un evreu cu întelepciunea vietii, profesorul John Gottman, de la Universitatea din Washington, înca nu gasise realul motiv pentru care unele relatii prospera în timp ce altele se încheie dezastruos. Descoperirea cruciala în acest studiu avea sa aiba loc dupa 1990. Dar cine a acest John Gottman? O Mama Omida în psihologia de specialitate: cel care prezice cu o precizie de 95- daca mariajul se va termina sau nu cu divort. În experimentul lui Gottman, un sot pasionat de pasari observa un paun în curte si îi spune sotiei sale „Uita-te la acea pasare frumoasa de afara!” El nu atrage atentia asupra pasarii aici, el solicita din partea sotiei lui un semn de interes. Consoarta lui are acum de ales. Ea poate raspunde aratându-se interesata, sau, din contra, aratând dezinteres pentru remarca sotului ei. Desi „oferta”, aici pasarea, poate parea ridicola, ea, de fapt, foarte multe lucruri despre sanatatea relatiei de cuplu. Sotul a considerat ca pasarea este suficient de importanta pentru el pentru a o aduce în discutie; întrebarea însa este daca sotia lui a sesizat preocuparea sa si a reactionat sau nu la ea. În functie de raspunsul ei, cercetatorul stabileste daca relatia lor va fi una trainica sau nu. Cercetarile lui Gottman au aratat un fapt nesesizat stiintific pâna la el, ca bunavointa, exprimata prin bunatate, în strânsa corelatie cu empatia partenerilor si echilibrul lor emotional, este cel mai important predictor al satisfactiei si stabilitatii într-o casnicie. Înaintea lui Gottman, profesorul meu, calauzit de întelepciunea lui, stia ceea ce distinsul psiholog a aflat abia dupa câteva decenii de cercetare. Bunatatea face ca fiecare partener sa se simta îngrijit, înteles si iubit. Cu cât cineva primeste sau este mai mult martor la bunatate, cu atât el însusi va fi mai bun, ceea ce duce la spirale ascendente de iubire si generozitate într-o relatie. „Daca partenerul tau îsi exprima o nevoie”, a explicat Gottman, „si tu esti obosit, stresat sau nervos, e mai important pentru relatia ta sa te întorci catre partener spre a onora nevoia lui si apoi nevoia ta.” Acest gest salveaza casnicia. Când oamenii se gândesc la practicarea bunavointei, deseori se gândesc la mici acte de generozitate, cum ar fi sa-si cumpere cadouri. Desi acestea sunt exemple minunate de generozitate, bunavointa poate fi construita în coloana vertebrala a unei relatii prin modul în care partenerii interactioneaza unul cu celalalt în fiecare zi, indiferent daca sunt sau nu implicate florile si inimioarele din plus. O modalitate de a o practica este, deci, sa fii generos fata de actiunile partenerului tau. Din cercetarile lui Gottman, stim ca partenerii-dezastru, cum îi numeste el, vad negativitate în relatia lor chiar si atunci când aceasta nu este acolo. O sotie din aceasta categorie poate presupune, de exemplu, ca atunci când sotul ei a deranjat teancul de prosoape asezate la linie în dulap, în timp ce cauta sosete, el a încercat, de fapt, nu sa caute sosete, ci sa o scoata din minti provocând dezordine. Bunavointa fata de partenerul care a produs mica catastrofa în dulap, va determina sotia sa ia în considerare doar neîndemânarea si graba lui si nu reaua intentie, iar ziua ar decurge firesc, ca si relatia, fara scene si replici zgomotoase ce pot oripila vecinii. Exista, desigur, multe motive pentru care relatiile de cuplu esueaza, dar daca te uiti la ceea ce determina deteriorarea lor, constati ca în cele mai multe cazuri rupturile se produc din cauza lipsei bunavointei si a bunatatii. Pe masura ce stresul obisnuit al unei vieti de cuplu se aduna - cresterea copiilor, jobul obositor, soacrele si alte distrageri care limiteaza timpul pentru dragoste si intimitate - partenerii pot depune mai putin efort în relatia lor sa fie buni si pot lasa nemultumirile marunte sa se acumuleze pâna când ajung sa se sfâsie între ei. În majoritatea casatoriilor, nivelurile de satisfactie scad dramatic în primii ani, tocmai din pricina stresului care nu e gestionat corespunzator si compensat prin bunatate. Cu totii am auzit ca partenerii ar trebui sa fie unul pentru celalalt si la bine, si la rau. Cercetarile au scos în evidenta un fapt paradoxal si anume ca relatia de cuplu devine mai stabila atunci când partenerii stiu sa-si gestioneze starea de bine. Gestionarea binelui este, de fapt, un factor mult mai important într-o casnicie decât gestionarea raului. E secretul unui mariaj de lunga durata. Însa nu toti oamenii sunt capabili de a se conecta reciproc în cuplu pentru vestile bune. Când partenerul nu empatizeaza cu intentiile tale, cu bucuria reusitelor tale, e frustrant. Imaginati-va cât de neplacut e sa îi spui sotului sau sotiei ca ai reusit sa obtii o avansare si el/ea sa îti raspunda sec, în timp ce sta cu ochii în televizor „Foarte bine”. Iar în weekend sa uite cu desavârsire de invitatia pe care i-ai facut-o cu ocazia avansarii tale plecând în vizita la mama soacra. Toate aceste nemultumiri provocate de modul defectuos în care reactioneaza partenerul la bine, acumulate în timp, vor face inevitabila ruptura. Lipsa bunatatii aduce dupa sine dispretul. Asadar cum poate un cuplu rezolva cele 400 de probleme de care spunea profesorul meu? Simplu, ar spune Gottman. Fiind binevoitor cu partenerul. La bine si la rau, dar mai ales la bine. Cristina Danilov este psiholog
