Exasperat de asteptarea unei autorizatii de construire, un iesean a apelat la instanta pentru a-l obliga pe primar nu sa-i emita actul, ci sa-i plateasca despagubiri. Tentativa a esuat, dar nu pentru ca pretentia ar fi fost inadmisibila, ci pentru ca nu fusese suficient de bine argumentata. Vadim S. demarase procedurile necesare construirii unei case în Rediu. A facut proiectul necesar, studiul geotehnic, cel topografic, a strâns avizele necesare, cheltuind în total peste 3.800 de euro. În final, a depus cererea de autorizare a constructiei unei case cu parter si mansarda, de 5 camere, cu o suprafata desfasurata de 258 mp. Termenul legal pentru emiterea autorizatiei, 18 iulie 2021, a trecut însa fara ca actul sa fie emis. În cele din urma, Vadim S. a renuntat la construirea unei case noi si si-a cumparat una. Ulterior, pe 1 februarie, când pentru el era deja prea târziu, a primit si autorizatia solicitata, aceasta purtând data de 31 august. A fost momentul în care ieseanul s-a hotarât sa-l dea în judecata pe primarul comunei Rediu. În fata Tribunalului, a cerut depagubiri de 38.180 lei, reprezentând lipsa de folosinta a locuintei pe care si-ar fi construit-o. Suma ceruta în instanta reprezenta practic chiria unei case similare celei a carei autorizatie o ceruse, pe durata celor peste 6 luni de întârziere. Plângerea lui Vadim S. a fost respinsa de magistratii Tribunalului, care au apreciat ca acesta nu demonstrase ca suferise într-adevar un prejudiciu cert. Concret, el nu demonstrase ca putea începe construirea casei imediat dupa eliberarea autorizatiei, ca dispunea de mijloacele necesare pentru a o face si nici ca ar fi stat cu chirie în perioada în care a fost lipsit de autorizatie. Sentinta a fost contestata de iesean în fata Curtii de Apel. Aici, el a aratat ca depusese în instanta oferte de pe piata imobiliara ce atestau cotul chiriei pentru imobile similare celui pe care voia sa-l construiasca. Faptul ca îsi asumase cheltuirea unei sume importante, 3.800 euro, pentru diverse acte demonstra seriozitatea sa si faptul ca voia sa-si construiasca o casa. Si Curtea de Apel a respins argumentele ieseanului. „Conditia existentei unui prejudiciu este însa insuficienta pentru angajarea raspunderii civile reparatorii. Astfel, pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie sa îndeplineasca la rândul lui anumite conditii, respectiv, sa fie cert, direct, personal si sa rezulte din atingerea sau încalcarea unui drept ori cel putin al unui interes legitim”, au aratat judecatorii. Or, pentru ca un prejudiciu sa fie considerat „cert”, existenta lui trebuie sa fie sigura, precisa si trebuie sa i se poata stabili cu exactitate cuantumul. Costul chiriei pentru un ipotetic imobil similar nu reprezenta un prejudiciu, câta vreme Vadim S. nu închiriase o astfel locuinta. Cei 3.800 de euro cheltuiti pe diverse acte nu reprezentau o dovada ca într-adevar urma sa construiasca o locuinta. Ieseanul nu depusese la dosar vreun contract cu un constructor sau vreo dovada ca îsi cumparase deja materialele necesare. „Astfel, în acord cu prima instanta, Curtea constata caracterul incert al prejudiciului pretins de reclamant si, pe cale de consecinta, neîndeplinirea conditiilor legale de atragere a raspunderii administrativ patrimoniale a intimatului”, au conchis magistratii, acestia respingând definitiv plângerea petentului.
