Cheever a fost numit „un Cehov al suburbiilor” tocmai pentru expresivitatea personajelor conturate de el în povestiri. Suburbia genereaza prizonierat psihologic, o captivitate a personalitatii sau, în limbajul nostru filozofic recent, „o încremenire în proiect”. Nu stiu daca - în literatura de peste Ocean - gasim un prozator mai „specific” american decât John Cheever. „Americanitatea” tipica a scriitorului nu vine numai din biografie - complexa într-un alt mod decât biografiile artistilor europeni (în sensul prezentei, în structura ei, a spectacularului de factura hollywoodiana, derivat din bisexualitate, alcoolism suicidar si aventuri cu actrite celebre ale însoritei Californii) -, din stil - taios, precis ca un instrument chirurgical (si lipsit, prin urmare, de „ceremonialurile” metaforice ale epicului de pe batrânul continent) - ori din tematica - axata pe alienarea individului (post)industrializarii (fenomen mult mai acutizat în America secolului XX decât în Europa). Specificitatea „locala” a lui Cheever se naste si din - sau mai cu seama din - faptul ca el a ramas în istoria culturala, în primul rând, ca autor de povestiri si abia apoi drept romancier. Fenomenul în cauza reprezinta o trasatura narativa americana, aparitia sa în literaturile europene - cel putin la nivelele elitiste ale prozei - fiind improbabila, daca nu imposibila. S-a spus ca prozatorii americani ating frecvent performante singulare în epicul scurt, întrucât acesta „se muleaza” perfect pe orizontul lor existential: dinamic, variat, concret si mereu impredictibil, fara „stagnarile” contemplativ-elaborate, atât de necesare dintotdeauna, sa recunoastem, fictiunii europene. Observatia nu implica, desigur, ca americanii nu ar scrie foarte bine si roman, ci doar ca, în Lumea Noua, poti excela epic exclusiv în genul scurt si ca nimeni nu te va minimaliza estetic pentru o astfel de „cutezanta”. Acolo, brevitatea narativa are toate sansele, în cazul prozatorilor, sa functioneze în varianta unei optiuni literare unidirectionale. Ea sta pe acelasi palier cu marele roman, „genul epic minor” fiind, de altfel, un termen absent din limbajul critic american. John Cheever constituie exemplul pe care orice istoric literar trebuie sa-l puna în capul listei de argumente atunci când încearca sa sprijine o asemenea ipoteza. Desi nu a ocolit romanul, publicând, în rastimpuri, câteva (între ele, mai cunoscute sunt: The Wapshot Chronicle/ Cronica familiei Wapshot, din 1957, - continuat, în 1965, cu The Wapshot Scandal/ Scandalul din familia Wapshot -, Bullet Park/ Teroare în Bullet Park, din 1969, si Falconer/ Închisoarea din Falconer, din 1977), Cheever a devenit însa un autor premiat (cu Pulitzer, National Book Critics Circle Award si Medalia pentru Literatura a Academiei Americane de Litere si Arte), de anvergura internationala adica, numai odata cu strângerea într-un volum masiv a numeroaselor sale povestiri risipite - decenii în sir - prin ziare si reviste. Evenimentul a avut loc în 1979, cu trei ani înainte de moartea prozatorului si i-a reconfigurat, în fond, posteritatea literara. Cartea rezultata din efortul antologarii a fost intitulata, pur si simplu, The Stories of John Cheever/ Povestirile lui John Cheever si a ajuns emblematica pentru întreaga cariera epica a scriitorului. A aparut si în versiune româneasca (datorata lui Ciprian Siulea), la Polirom, sub auspiciile colectiei Integrala prozei scurte. John Cheever da aici masura adevaratului sau geniu narativ, creionând un univers (american) autentic, surprins în intervalul transformarilor produse de trecerea convulsiva de la modernitate la postmodernitate. Preocuparea centrala a autorului e alienarea individului (post)industrial. La jumatatea veacului trecut, dupa experienta dramatica si traumatizanta a Marelui Crah, modul de viata american se modifica semnificativ, urbanitatea înlocuind masiv structurile societatii traditionale. Prozator înnascut, Cheever nu putea trece impasibil pe lânga acest „Canaan” epic, pe care îl cartografiaza minutios în povestirile lui, pentru a-l popula ulterior cu tipologiile cele mai diverse. Problema de esenta a lumii construite de scriitor ramâne „miscarea” omului dinspre o istorie catre alta. America obsoleta, a vechilor puritani, cu comunitati agrare si o subtil închegata vocatie a ruralitatii, dispare, treptat, sub presiunea inexorabila a revolutiei industriale. Viata se muta în suburbia inovatoare - simbol absolut al triumfului megalopolisului peste Ocean. Existentele indivizilor par tot mai marunte în decorul strivitor al unui Manhattan suprarealist, ridicat, nebuneste, catre cer. Butaforia înlocuieste trairea si de aceea, adesea, personajele lui John Cheever lasa impresia de epuizare nervoasa, de exsanguinare, de prabusire într-o vietuire mecanica de zombi. Cheever a fost numit „un Cehov al suburbiilor” tocmai pentru expresivitatea personajelor conturate de el în povestiri. Suburbia genereaza prizonierat psihologic, o captivitate a personalitatii sau, în limbajul nostru filozofic recent, „o încremenire în proiect”. Recomand, fara ezitari, citirea/recitirea prozelor scurte ale acestui mare scriitor. Se gasesc în ele multe dintre dilemele omenirii actuale. Codrin Liviu Cutitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi
