Sunt oare si oameni inteligenti, cei care cu adevarat gândesc cu propriile capete si nu se lasa prostiti de fabricantii de „Imagine”, dispusi sa vada în ubicuu prezenta si mai ales „combativa” Sosoaca un „fenomen” demn de atentie? Probabil, cel mai bine o cunosc tocmai oamenii din media, artizanii „distribuirii” ei în rolul si mai ales poza de mereu disponibil „tribun” al unor auditorii usor de „sedus” de energia, vigilenta si farmecul „din popor” al neistovitei senatoare. Dar, pe referintele lor nu te poti bizui, impetuoasa Diana este exact „creatia” lor, chiar un produs înca în plina campanie de… promovare, de marketing ofensiv, în ascensiune pieptis practicata de masiva „vedeta”, asistata de profesionisti ai îmbrobodirii în pixeli. Pai, cum ati vrea sa-si submineze, sa-si saboteze propria „creatie”, dezvaluind ce zace ascuns sub masca ei „necrutatoare”? Sa-si torpileze asa un „brand” în vertiginoasa devenire? N-ar fi pacat ca România sa fie vaduvita, si înca prematur, de focoasa „amazoana” ex-AURita? Da, baietii isteti din fabricutele de „staruri” TV („de stiri”) au orgoliul si voluptatea confectionarii rapide, ba chiar heirupist accelerate, a unor statui de mucava, numai bune de umplutura (cu scandal, cu vociferari neaosiste, „demistificatoare” si, din belsug, joc „de scena”, plebeian) a timpului de emisie. Dar nu din orice fel de „materie prima”, flerul alegerii unor exemplare (candidati, candidate) cu potential de mare perspectiva, detectabil înca „din fasa”, apartinându-le sefilor/managerilor din înaltele birouri ale „laboratoarelor” TV în discutie si consultantilor lor toba de competenta pe directia unor astfel de Servicii, nerabdatori sa puna umarul si ei la o asa de „patriotica” mosire. Ei, si iata, asa ne trezim, periodic, cu tot soiul de „celebritati” îndopate contracronometru, insistent si tenace, cu pixelii generatori de calpe „aureole”, bântuitoare cam pe toate canalele, fara prea multe „discriminari”. Cum, e limpede, este si cazul, debordând de energie, „patos” retoric si „stil”, al neîmblânzitei, inepuizabilei Diana: inflexibila contestatara a „fake”-Covidului, nu singura, dar cea mai vehementa si mai vizibila pe neîncapatorul ecran TV, oricât i-ar masura diagonala. O data declansat tirul rafalelor de „News” având-o în prim plan pe zvapaiata politichiana asa de temperamentoasa si de avida de, asa zicând, „bai de multime” venita, strânsa sa-i soarba, cu ascultator nesat, discursul (nu numai verbal, ci si de body language: ge(s)to-daca), mereu saritoarei „vedete” nu-i mai încap reactiile si opiniile numai pe canalele TV, asa ca le adauga acestora si „amvoanele” ei internautice, în ritm de foc continuu, astfel încât impenitenta sa „efervescenta” sa nu ramâna prea strâmtorata, biata de ea. Chiar asa, de ce si-ar priva personajul în discutie nesecata-i „verva” de potentiala difuziune si pe retelele sociale, nu? Spre satisfactia si like-urile fanilor în delir, desigur. Culmea e ca împanarea media, decisiv dominata de industria TV producatoare de o astfel de „celebritate” pe calea retetei sigure a cotidienei „portii” sau mai curând halci de noi si înca si mai noi ispravi/ exploits ale unei asemenea neîncetat „active” ipochimene vrea sa mai treaca si drept „discret” (mai degraba de-a dreptul tacit) ironica, cu aerul a ceva de genul „Ce vreti? Asta e fauna/ marfa/ realitatea, cu ea… defilam”. Asta, cu pretentia-colac peste pupaza de a nu încarca „stirea” cu ostentative sublinieri explicite ale „antifrazei”. Câta delicatete, pe aici pe la noi, nu departe de Balcani, menita sa menajeze, cu astfel de îmbârligari echivoce, si „capra” si „varza” difuzarii tintite sa prosteasca publicul, în favoarea proaspat fabricatului „star”. Caruia, de fapt, un singur leac adevarat i-ar veni de hac: tacerea, încetarea companiei de înjghebare si consolidare a unei artificiale „faime”, buna si ea de vreo viitoare manipulare/ „turmentare” electorala, „la o adica”. Dar „succesurile”, vorba Ebei, unei astfel de „oratoare” de proliferant „Hyde Park” mediatic mai au, dincolo de agitata ei zgomotosenie si confluenta apetitului sau de „audienta” cu mercenariatul fabricantilor de Imagine, si o explicatie de ordinul contextului de ansamblu al politichiei dâmbovitene, românesti, cu doar rarisime exceptii care sa-l contrazica. În tara care, scapata de „strategul” - vânjoasa „mâna de fier” Dragnea si de ciracii si ciracele lui, e încalecata de narcisistul drogat de „geniul” sau politic si de managementul national, global „invidiat”, al guvernului sau, pe numele lui: Cîtu, într-o asemena tara, lovita pe lânga Covid, si de infatuarile premierului, de facturi ucigase si de lasitatea de turma corupta a „alesilor”, demnitari sau din administratie, era inevitabil sa apara si o „contrapondere” pe masura, una de talia celei care este „Înlatimea Sa” Diana Sosoaca. Adevar simplu: pe terenul prielnic al imposturii lui Cîtu et comp, da, în corelatie cu asa ceva înfloreste, bine mersi, sosocismul up to day, se sosocizeaza media si multimi în deruta, în disperare … Ce „ofertanta” raspântie, nu? Cea între soiosul „sosocism” si arogantul „cîtism”, amândoua perspectivele la fel de grotesti, la fel de perdante! N-ar trebui „sunat” la vreun altfel de… „112”? Nicolae Cretu este profesor doctor în cadrul Facultatii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, critic si istoric literar
