Am ratat din nou primirea în spatiul european de libera circulatie. Iar statul manipulator a gasit vinovatul: Austria. Nu ca Austria ar fi imaculata, ea având propria agenda politica. Dar si aici e un semn de întrebare. Doar avem ambasador la Viena, si nu unul oarecare. Sa nu fi trimis el rapoarte exacte cu privire la scena politica austriaca, pentru a nu fi surprinsi de acest refuz? Dar ministrului de Externe român ce date i-au lipsit pentru o corecta evaluare? Însa statul român nu s-a oprit aici. Din motive de adânca frustrare, reprezentantii de frunte ai „statului esuat” (am citat din întelepciunea primului esuat al tarii, presedintele Iohannis) instiga, prin declaratii tâfnoase populatia împotriva guvernului austriac. Nu-ti trebuie un spirit analitic de exceptie, ci doar bun simt, ca sa întelegi ca asistam la un festival al manipularii, înscenat sa camufleze pacatele guvernului în functie si incompetenta diplomatiei românesti. Austria a devenit vinovatul de serviciu, livrat populatiei invitata sa-si descarce nervii. Asadar, o manipulare îndelung exersata în istorie de catre guvernele corupte si incompetente. Nimic mai simplu. Austria este doar izolata prin veto-ul dat în conclavul european recent. Profilul Austriei întruneste în perceptia colectiva româneasca datele esentiale ale instigarii, prin recursul la resentimentele istorice si la frustrarile actuale. Iar la nivel primar, populatia este încurajata sa reactioneze în termenii trocului: daca tot ne-ati luat bogatiile (petrol, paduri etc.) atunci pretindem sa ne acceptati asa cum suntem! Aceasta mentalitate dezvaluie ca societatea româneasca este bântuita de fantasme si lesne de manipulat. Cum procedeaza un guvern matur în atari împrejurari? El are datoria sa se raporteze în toate împrejurarile, favorabile ori nefavorabile, cu maturitate si calm. Doar nu suntem la primul esec si nici la prima nedreptate care ni se face. Nu faci pact cu emotiile multimii si nu le inflamezi prejudecatile, ci încerci sa reinstitui domnia ratiunii. Pentru ca ai de gestionat un moment complex si dificil. Si nu o faci doar pentru azi, ci pentru mâine; nu pentru scorul electoral al partidului tau, ci pentru viitorul tarii. Nu ai dreptul, tu, premier, ori ministru, ori deputat, ori sef de partid, sa te comporti precum Mita Baston si sa pretinzi sa-ti fie „reparata” onoarea. Faci apel public la calm si obligatoriu îl demiti pe responsabilul direct al esecului, ministrul Lucian Bode. Nu astepti sa aiba el vreun fior de onoare, ci îl demiti imediat, fara sa-ti ceri voie de la nimeni. Doar astfel dovedesti ca esti lider si nu unealta a unui grup de interese. Iar daca mai esti si militar, atunci ai temeiuri suplimentare sa procedezi astfel. Daca nu o faci vom continua sa baltim în albia neputintelor, vom compromite eficienta actului politic, ne vom comporta ca o tara de mâna a treia si vom pierde orice credit în relatiile externe. Ce face presedintele tarii, daca e om politic si nu un accident al istoriei? El e obligat sa vina în fata natiunii, sa faca apel la calm si sa ceara guvernului masuri eficiente. Dar au trecut câteva zile de la cel mai recent esec si nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Între timp, instigat de paiate de partid si de asa-zisi formatori de opinie, poporul da curs instinctelor. Într-o zi se va calma inevitabil, însa imaginea de gloata se va întipari pentru o buna bucata de timp. La fel ca la mineriade. Au trecut zeci de ani de atunci si imaginea lor devastatoare continua sa ne însoteasca. Avem noi resurse economice, diplomatice sau de alta natura, ca sa declaram un razboi economic ori diplomatic Austriei? Doar daca ti-a luat Dumnezeu mintile poti proceda astfel. Iar cum regulile în UE nu se vor schimba curând, nu ne ramâne decât sa aducem dovezi ca suntem un stat responsabil si nu unul de conjunctura. Suntem obligati sa întelegem ceva esential din acest esec, si anume ca nu-ti este permis sa improvizezi ori sa crezi în minuni, organizând în ultima saptamâna de dinaintea Consiliului JAI un desant diplomatic disperat, cu oameni lipsiti de onoare si credibilitate, precum Bode, Rares Bogdan ori altii de aceeasi teapa. A persevera sa credem în geniul nostru improvizator ori a ne iluziona ca pacatele clasei politice pot fi usor trecute cu vederea, înseamna ca nu întelegem nimic din ceea ce ni se întâmpla. Iar cel mai grav pret pe care îl putem plati nu este ratarea Schengen-ului, ci cresterea populismului anti-european, care are toate sansele sa-si consolideze pozitia în anii urmatori. Nu esecul acesta trebuie sa ne îngrijoreze, ci iresponsabilitatea guvernului actual si incapacitatea lui de a învata ceva din acest esec. Nu agresivitatea liderilor AUR trebuie sa ne puna pe gânduri, ci coruptia guvernantilor în functie. Întrucât AUR este consecinta ineficientei si a orbirii liderilor partidelor mainstream. S-a mai întâmplat si în anul 1938, ca sistemul pluralist sa se naruiasca în România. Decât sa ne consumam energiile acuzând Austria de interese oculte ori sa-i boicotam brandurile comerciale, mai bine sa gasim cheia care-i poate obliga pe politicieni la asumarea responsabilitatii. Stiu ca ne bântuie si fantasma Rusiei, mai ales în împrejurarile actuale, însa ea va continua sa o faca atâta vreme cât vom accepta sa coabitam cu pacatele clasei politice si ne vom lasa manipulati. Tari mult mai importante, dar si imperii au fost spulberate din istorie din cauza coruptiei. Cine sa creada într-un negociator precum Lucian Bode, care în tara lui este în mijlocul unui urias scandal de plagiat? Pe cine convinge un presedinte precum KWI, care în tara lui si-a pierdut orice respect, esuând în toate? Cine-l asculta pe mascariciul Rares Bogdan, care a ajuns sa concureze în ridicol cu personajele lui Caragiale? De la aceste constatari si de la asumarea adevarului netrucat avem datoria sa începem demersul nostru în anii ce vor urma. Pentru ca azi este Austria împotriva noastra, iar mâine poate fi oricine altcineva. Mihai Dorin este istoric si publicist
