Andrew Kenningham (foto), economist-sef pentru Europa la capital Economics, explica într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta razboiul obiectivele si strategiile de dezvoltare pe care UE le batuse în cuie – nu fara efort – pentru a iesi din pandemie si pentru a-si asigura rezilienta economica pe termen lung. Ce va mai ramâne din tranzitia verde si PNRR? Cum vor rezolva decidentii problema inflatiei si a încetinirii economice generate de conflictul militar? Cum se va reducere dependenta de gazele ruse, dar si de materiile prime critice din China? Invazia rusa din Ucraina a destabilizat economia europeana, a carei crestere va fi inevitabil afectata din mai multe cauze: cresterea preturilor materiilor prime va împinge inflatia în sus, afectând puterea de cumparare si cererea; lanturile globale de aprovizionare si comertul sunt tulburate; incertitudinile ar putea determina iesiri de capital din statele emergente. Andrew Kenningham este economist-sef pentru Europa la Capital Economics, o companie independenta de cercetare si consultanta economica, cu sediul la Londra. Anterior, Kenningham a lucrat în cadrul guvernului britanic (ministerul dezvoltarii internationale), dar si la Merrill Lynch, unde a acoperit timp de opt ani Europa emergenta, Orientul Mijlociu si Africa. Sumarul ideilor: Industria se îndreapta catre o recesiune inevitabila, dar serviciile ar putea salva cresterea economica Care e reteta germana de mentinere a inflatiei la un nivel redus pe o perioada lunga de timp Integrarea europeana se va adânci – datoria comuna va creste pentru a sustine cheltuielile de aparare si tranzitia energetica Reteta japoneza dupa Fukushima, un exemplu ca diversificarea energetica si îndepartarea de Rusia este posibila Germania si-a externalizat industria apararii în SUA, energia în Rusia si economia în China Blocarea rezervelor valutare ale Rusiei ar putea fi un imbold pentru crearea monedelor digitale *** CdG: Cum evaluati impactul razboiului din Ucraina asupra economiei Europene? În ce masura s-au schimbat prognozele si care sunt perspectivele în noul context? Andrew Kenningham: Cele mai importante discutii din rândul economistilor, investitorilor si a decidentilor de politici publice vizeaza impactul, amploarea efectelor negative ale conflictului asupra activitatii economice si în ce masura exista un risc semnificativ de recesiune, pe de o parte, iar pe de alta parte, impactul asupra inflatiei care va fi destul de substantial. Prin urmare, bancile centrale trebuie sa determine cum raspund, prin mentinerea politicilor monetare mai laxe sau daca ar fi de preferat sa le întareasca mai mult decât anticipau înainte. Noi am redus prognoza de crestere economica din zona euro cu un punct procentual (la 2,8-, n.red.) pentru anul acesta. Este incert în acest moment care va fi impactul real al razboiului pentru ca nu stim cum vor evolua preturile materiilor prime – acestea sunt extrem de volatile – si nu suntem siguri cât de amplu va fi raspunsul fiscal. Guvernele sprijina gospodariile, în unele cazuri si companiile sa faca fata costurilor suplimentare la energie, dar planurile sunt înca în discutie, nu stim cât de mare va fi sprijinul fiscal. De asemenea, nu stim cât de însemnat va fi impactul asupra lanturilor de aprovizionare, iar acesta reprezinta principala incertitudine cu care ne confruntam. Nu exista date care îti pot arata cu adevarat, spre exemplu, cât de mare va fi deficitul de aprovizionare cu paladiu sau nichel, materii prime importante pentru numeroase produse de la convertori catalitici sau baterii pentru masini electrice. Încercam sa ne uitam la toate datele, dar nu vedem exact cine ia paladiu de unde, cât de rezilienti sunt respectivii producatori, pot gasi alti furnizori, au stocuri pe care le pot folosi mai multe luni si asa mai departe. În plus, nu stim cât va dura razboiul. Per ansamblu, cred ca Europa de Vest va reusi sa evite o recesiune, în mare masura pentru ca înca îsi revine din pandemie. Serviciile înca îsi revin si vor avea un impact pozitiv asupra PIB-ului, indiferent de evolutia conflictului. Cred însa ca o recesiune a sectorului manufacturier va avea loc. Productia industriala se va contracta. Industria îsi revenise pe deplin din pandemie, revenise la nivelul de dinainte, prin urmare nu poate beneficia de efectul pozitiv al redeschiderii economiei. De asemenea, va fi cu siguranta afectata foarte puternic de cresterea preturilor la energie, de pierderea pietei ruse si de blocajele de pe lanturile de aprovizionare. CdG: În privinta politicilor monetare, ce asteptari aveti, în special având în vedere impactul limitat pe care îl are cresterea dobânzilor de referinta, cele care determina „costul banilor”, asupra pretului energiei? Andrew Kenningham: Cresterea dobânzilor de politica monetara nu are un impact direct asupra preturilor energiei. Nu ajuta pe termen scurt. Argumentul în favoarea majorarii are legatura cu temerile ca inflatia mare se va înradacina în economie si va deveni o trasatura permanenta a peisajului economic. Daca oamenii se asteapta la cresteri de preturi în fiecare an, vor cere salarii mai mari, companiile vor majora preturile si tot asa. Temerea este ca daca bancile centrale nu vor înaspri politica monetara, inflatia se va mentine ridicata pentru o perioada lunga de timp, iar acesta este un risc mai mare în Europa Centrala. Nu cunosc cazul specific al României, dar este un risc specific regiunii, este un risc mai mare în Polonia, decât în Germania, spre exemplu. Relatia dintre inflatie si somaj este puternica – curba Phillips (teorie economica potrivit careia cresterea economica aduce inflatie, care la rândul sau duce la crearea de noi locuri de munca si reducerea somajului, n.red.). Europa Centrala a crescut foarte repede si nu are institutii puternice pe piata muncii, cum exista în Germania, spre exemplu, care mentin presiunile de crestere a salariilor foarte mici, chiar si când inflatia e foarte mare. Germania are experienta de decenii în care acest lucru s-a întâmplat. Care e reteta germana de mentinere a inflatiei la un nivel redus pe o perioada lunga de timp CdG: De ce? Are legatura cu sindicatele germane? Andrew Kenningham: În SUA si în Marea Britanie, sindicatele au fost, cel putin în trecut, foarte puternice si mereu au solicitat cresteri de salarii. În Germania, traditia sindicatelor a început în perioada de dupa razboi, iar acestea au fost moderate în solicitarile privind salariile. Ajungeau la acorduri cu managerii prin care, spre exemplu, legau majorarile de salarii de profitabilitatea companiei, de cresterile de productivitate. Ei au angajati în Consiliile de Administratie ale companiilor, e o abordare mai cooperativa si mai putin conflictuala între sindicate si patronate. În anii ’70 si ’80, inflatia din Germania nu a fost atât de mare precum cea din Marea Britanie si SUA si se crede ca acest lucru s-a întâmplat pentru ca sindicatul este mult mai moderat în solicitari si cred ca acest lucru reflecta trasaturi specifice politicii germane post-razboi. Exista o dorinta de evitare a conflictului, oamenii aveau tendinta de a fi pragmatici, de a gasi solutii de compromis si de a evita conflictele si grevele. De asemenea, germanii au în general întelegeri pe mai multi ani privind salariile si daca te uiti la detalii, de multe ori primesc un bonus la un moment dat, daca firma este profitabila sau atinge anumite obiective. O crestere salariala de 3-5- este mai inflationista decât un bonus de 2- pe care îl primesti anul acesta pentru ca am facut mai mult profit sau ne-am crescut productivitatea. Aceasta este reteta germana de mentinere a inflatiei la un nivel scazut pe termen scurt. Integrarea europeana se va adânci – datoria comuna va creste pentru a sustine cheltuielile de aparare si tranzitia energetica CdG: Cum credeti ca va afecta razboiul obiectivele europene ce au rezultat în urma pandemiei, respectiv tranzitia verde, planurile de redresare, de investitii etc. Va exista o resetare a acestora, sau vor deveni si mai imperative? Andrew Kenningham: Majoritatea consecintelor acestui razboi vor întari argumentele în favoarea unei integrari europene mai strânse si pentru mai multe cheltuieli europene si proiecte comune europene. O schimbare importanta este legata de aparare, schimbarea radicala a pozitiei germane vizavi de amploarea cheltuielilor de aparare si cresterea acestora la 2- din PIB. Alte state europene vor urma exemplu. Vom vedeam cheltuieli de aparare mult mai mari, iar o parte ar putea fi realizate la nivel european sau va exista macar o coordonare la nivel european. A doua chestiune este tranzitia verde care a devenit si mai urgenta ca urmare a dorintei de a reduce dependenta energetica de Rusia. Cred ca si mai multi bani vor fi directionati catre energiile regenerabile. Apoi exista problema refugiatilor, concentrati în Polonia, România, ceea ce pune presiune pe cheltuielile sociale. E prea devreme pentru a vedea amploarea pentru ca daca razboiul se termina repede, poate multi ucraineni se vor întoarce, iar costurile nu vor fi atât de mari. Posibil sa vedem mai multe emisiuni de datorie comuna. Presedintele Macron propune folosirea acestui instrument, Mario Draghi îl va sustine. Avem guverne europene care vor o integrare mai strânsa, datorie comuna. CdG: Având în vedere o potentiala crestere a costurilor de împrumut, statele care nu sustin emiterea de datorie comuna ar putea avea argumente în plus cu care sa îsi sustina pozitia. Credeti ca vor ceda? Andrew Kenningham: Vom vedea. Tara-cheie este Germania. Momentan spun ca nu vor mai multa datorie comuna, dar acest lucru s-ar putea schimba. Daca vom vedea mai multe atrocitati în Ucraina, mai multe proteste pe strazile din Germania sau daca exista o presiune foarte puternica din partea altor state europene, Germania si-ar putea schimba pozitia. Cred ca celelalte state „frugale” vor urma Germania. În Tarile de Jos, spre exemplu, ministrul de Finante din noua coalitie de guvernare este foarte pro-european. Nu este imposibil sa existe progres în zona asta. Reteta japoneza dupa Fukushima, un exemplu ca diversificarea energetica si îndepartarea de Rusia este posibila CdG: Revenind la problema energiei, în ce masura considerati ca este posibila reducerea dependentei de Rusia? Europa importa multe gaze si petrol, dar si carbune, spre exemplu. Andrew Kenningham: Cred ca este posibil. Diversificarea energetica de Rusia este fezabila. Este mai usor în cazul carbunelui sau a petrolului, decât a gazului, pentru ca acestea pot fi transportate si deci pot fi cumparate din alta parte. Desigur, exista o discutie privind pretul pe care îl platesti, dar Europa nu se va confrunta cu lipsuri. În cazul gazului e o problema de aprovizionare pentru ca nu poti transporta rapid gaze din alte parti fara a construi întâi conducte. Gazele naturale lichefiate ar putea fi o solutie pentru ca acestea pot fi livrate pe cale maritima, dar apoi ai nevoie de cresterea capacitatii în tearminale si de instalatii de convertire a acestora în gaz obisnuit – infrastructura este insuficienta momentan. Am vazut în trecut ca în tarile în care au existat rationalizari de energie, economia nu a avut de suferit pe cât am crede. În Japonia, spre exemplu dupa cutremurul din Fukushima din 2012 au fost nevoiti sa scada consumul de energie cu circa 10-, însa impactul asupra activitatii economice a fost foarte redus. Au reusit sa faca economii, rugând companiile sa lucreze noaptea sau în weekend sau sa-si schimbe turele pentru a utiliza electricitate atunci când aceasta era disponibila din surse regenerabile sau când era mai ieftina dintr-un motiv sau altul. I-au rugat pe oameni sa-si stinga luminile mai repede. Au avut parte si de niste câstiguri permanente în ceea ce priveste eficienta energetica. Noi risipim foarte multa energie. Exista estimari cu privire la impactul reducerii importurilor de gaze. Institutul Bruegel estimeaza ca poti înlocui gazul din Rusia prin mentinerea centralelor nucleare pentru o perioada mai lunga, folosirea carbunelui mai mult, importarea mai multor gaze din nordul Africii si asa mai departe. Ei spun ca Germania s-ar descurca fara gaz rusesc, dar va fi destul de dificil. Nu se vor închide luminile, desi exista anumite state care sunt mai dependente de Rusia. Germania si-a externalizat industria apararii în SUA, energia în Rusia si economia în China CdG: Rusia nu este singura tara de care depinde Europa în atingerea obiectivelor trasate în ultimul an. Depindem de importurile de materii prime critice din China pentru fabricarea de masini electrice, spre exemplu. Cum credeti ca vom depasi acest obstacol? Andrew Kenningham: Este, cu siguranta, o problema. Mi-a placut ce spunea cineva, ca Germania si-a externalizat industria apararii în SUA, energia în Rusia si economia în China si a avut probleme cu toate. Cu prima când a câstigat Donald Trump alegerile, acum cu razboiul din Ucraina si mai exista si potentiale conflicte cu China. Este o preocupare. Momentan cu China exista o dependenta mutuala. Nu cred ca este probabila o destramare rapida a legaturilor economice, dar trebuie sa spun si ca nu credeam probabila o invazie a Ucrainei. Nu poti exclude nimic. Daca China ar invada Taiwanul, si multi clienti ne-au întrebat despre asta, Vestul ar putea raspunde similar. Exista o decuplare tot mai mare între Vest si Est, între SUA, Europa si China, iar celelalte economii trebuie sa aleaga de cine sa îsi lege lanturile de aprovizionare.Probabil ca vom vedea o continuare a acestei tendinte de decuplare între aceste regiuni, dar va fi graduala si este extrem de impredictibila. (…) O realegere a lui Trump ar putea schimba situatia si ar fi foarte alarmanta în special pentru aparare. Blocarea rezervelor valutare ale Rusiei ar putea fi un imbold pentru crearea monedelor digitale CdG: Am vrea sa va mai întrebam în legatura cu impactul blocarii accesului Rusiei la rezervele sale valutare, bufferul pe care si l-a construit în ultimii ani pentru a face fata sanctiunilor. Andrew Kenningham: Este fara precedent sa fie aplicata o astfel de masura unei economii de dimensiunea Rusiei (a 11-a la nivel mondial dupa PIB, n.r.). S-a mai facut cu Iran, Coreea de Nord, dar aceste state nu aveau rezerve semnificative si erau deja foarte afectate de sanctiuni. Masura este dramatica si cu siguranta schimba calculele celor care administreaza rezervele valutare ale Chinei, spre exemplu. Discutiile privind sfârsitul erei dolarului mi se par exagerate. Nu prea exista optiuni de mutare a banilor în aur, cripto sau alte active. Banca Chinei are rezerve de patru trilioane de dolari. Nu le poate baga în bitcoin sau aur. Dar e probabila a diversificare. Consecintele pot fi substantiale. Ar putea însemna avansuri în privinta monedelor digitale dezvoltate de bancile centrale, spre exemplu. Bancile centrale mai mici ar putea alege sa-si tina rezervele unele la altele, nu la Fed. SURSA: cursdeguvernare.ro
