Deocamdata, administratia Biden nu doreste decât sa reafirme leadership-ul american în spatiul pe care mass media înca îl numeste „lumea libera”. Este greu de crezut ca, în acest moment, Statele Unite au capacitatea ori dispozitia sa exercite presiuni semnificative asupra participantilor mai putin merituosi, si cu atât mai putin asupra statelor neinvitate la summit, cum ar fi Turcia. Mâine si poimâine se va desfasura „Summitul pentru Democratie”, o reuniune virtuala initiata de presedintele american Joe Biden, la care vor fi reprezentate peste o suta de tari, precum si o serie de organizatii non-guvernamentale active în planul promovarii democratiei. Este o initiativa careia administratia Biden pare sa-i acorde o importanta deosebita si care va include, pe parcursul anului viitor, o serie de manifestari si actiuni subsumate celor trei dimensiuni majore definite de organizatori (apararea împotriva autocratiei, lupta anticoruptie si promovarea drepturilor omului), pentru a se încheia cu un al doilea summit - probabil, o ocazie de a evalua implicarea guvernelor participante. România se numara printre invitati, marea absenta din interiorul UE fiind Ungaria, tara ale carei relatii cu SUA s-au racit considerabil în ultima vreme si care a fost retrogradata de majoritatea organizatiilor specializate în rating-ul regimurilor politice. Si mai semnificativa este decizia de a nu trimite o invitatie guvernului Turciei - din nou, o sanctiune simbolica adoptata pe fondul deteriorarii raporturilor bilaterale. Lista participantilor poate fi supusa discutiei din multe alte perspective, ea cuprinzând multe tari pe care organizatia Freedom House le catalogheaza îngaduitor ca fiind „partial libere” si despre care nu se poate spune ca s-ar comporta mai bine decât Ungaria, spre exemplu. Organizatorii pot spune ca reuniunea este un summit „pentru democratie”, nu „al democratiilor”, deci nu-si propune sa distribuie certificate de conformitate democratica tarilor participante. Aceasta îi ajuta sa pareze si atacurile Moscovei sau Beijingului, care acuza administratia Biden de resuscitarea unei mentalitati de razboi rece. Însa, oricât de abile ar fi enunturile organizatorilor, putini sunt cei ce lasa convinsi. Dominanta pare interpretarea potrivit careia Statele Unite încearca sa construiasca o coalitie internationala - nu neaparat coeziva, dar impresionanta prin pondere economica si politica - spre a-si reafirma influenta în sistemul international. Pentru ca aceasta interpretare sa poata fi sustinuta, însa, ar fi nevoie de continuarea si intensificarea eforturilor de a cultiva cooperarea între participanti, dincolo de agenda centrata pe democratie, amintita mai sus. Si, eventual, de conjugarea acestei initiative cu o alta, la fel de importanta, care sa vizeze asistenta pentru dezvoltare în fosta „Lume a Treia”, ca mijloc de limitare a influentei tot mai puternice a Beijingului. Însa, pentru moment, SUA si partenerii sai occidentali nu îsi pot permite sa aloce resurse considerabile în afara granitelor, asa ca vom mai avea de asteptat pâna la eventuala revenire în forta a Occidentului în competitia pentru influenta globala. Asadar, cu o probabilitate mai mare, reuniunea din aceasta saptamâna va fi interpretata de administratia americana într-o cheie mai modesta. Va servi drept argument în favoarea ideii ca presedintele Biden este adeptul revenirii la o politica externa bazata pe valori si, totodata, fermitate fata de principalii rivali strategici, care sunt puteri autoritare, nu „altfel” de democratii. Supararea guvernelor chinez si rus, exprimata printr-un op-ed în revista The National Interest, semnat de ambasadorii celor doua tari la Washington, nu face decât sa sublinieze acest aspect. Aceasta linie va putea obtine un sprijin bipartizan în Congres, stiut fiind ca si din rândurile Republicanilor au venit, în trecut, initiative similare - candidatul la presedintie din 2008, John McCain, vorbea chiar de crearea unei organizatii internationale intitulate Liga Democratiilor. Dar, deocamdata, administratia Biden nu doreste decât sa reafirme leadership-ul american în spatiul pe care mass media înca îl numeste „lumea libera”. Este greu de crezut ca, în acest moment, Statele Unite au capacitatea ori dispozitia sa exercite presiuni semnificative asupra participantilor mai putin merituosi, si cu atât mai putin asupra statelor neinvitate la summit, cum ar fi Turcia. Nici America nu sta prea grozav în privinta calitatii democratiei, iar aceasta nu doar din cauza contestarii alegerilor si asaltului asupra Capitoliului. Dar, indiferent daca va fi un presedinte pentru patru sau pentru opt ani, domnul Biden doreste sa-si construiasca o reputatie favorabila în materie de cooperare multilaterala si de promovare a unor norme de acest tip, la nivel global, iar pe aceste baze sa reafirme leadership-ul Statelor Unite în arealul politic al democratiei. Din acest punct de vedere, echipa domnului Biden reia linia promovata de administratia Barack Obama, cu observatia ca totul se petrece sub o presiune mai mare, într-un mediu international mai complicat. Stimularea cooperarii între democratii este, din acest punct de vedere, doar începutul unei solutii.
